AMR-ul pentru noul an școlar

indexȘtiți vorba aia folosită pentru curele de slabire și pentru (mai nou) curele de detoxifiere (varianta în trend pentru cele care nu vor să recunoască faptul că vor să slabească și spun că vor să se detoxifieze iar apoi când le vezi uscate-lipite spun că nu au vrut să slabeasca, că a fost ceva efect advers al unei cure de detoxifiere de trei luni în care au mâncat iarba verde garnisită cu aer)? Vorba aia care începe cu: De luni… și se continuă cu o listă de obiceiuri culinare nemaiauzite. Nu, nu sunt cure de slăbire, sunt cure de regăsire.

Ei bine, “De luni”  pălește pe lângă așteptarea și pregătirea pentru începerea noului an școlar. De luni este mic copil pe lângă: Din 12 Septembrie. Din 12 Septembrie începe totul. Se fac planuri, se speră, se aspiră, se respiră. În sfârșit! Dacă la mijlocul lunii august fețele mămicilor trădau riduri de extenuare, acum, cu cât se afundă mai mult în prima lună cu “r”, mușchii feței țopăie de bucurie. Sar în sus de extaz și tradează planuri mărete care sună cam așa:

1. Acum a fost cum a fost, ca a fost vacanta, dar a început școala… Gata. Gata cu ciocolata și cu zaharul. Intrăm iar la regim normal și mâncare sanatoasă. Nu îmi e în clar dacă se referă la ele, la copii sau la ambele variante.

2. S-a terminat cu somnul târziu. Gata cu relaxarea…A început școala și nu mai e pardon. Aici se referă sigur la ele.

3. Il mai las o săptămână cu tableta. Dup-aia… gata.. Se termină și cu asta… A început școala și are de citit. Sperăm doar ca și ele să se apuce de citit de-odată cu copilul.

4. N-am putut mișca un deget toata vara!  Dar, cum a început școala… Gata! Nu mai am scuză. Refac abonamentul la sală. Unele devin frenetice și promit chiar să și frecventeze sala.

5. Cum să ții dietă vara? Da’ poți? Când pregătești gustări pentru cel mic, zilnic? După ce începe școala, am zis, gata. Reintru la dietă.

Și lista continuă. Se fac abonamente la sala de sport, se încep meniuri ayurvedice, se trece de la mâncat la fast-food la mâncat raw sau la nemâncat, în cele mai rele cazuri se trece la mâncat unele pe altele, de ciudă și de invidie,  se încep clasele de yoga, se citesc poeme, romane și carți filosofice, se fac terapii de întreținere corporală și mentală, se renunță la vin, se lasă lumea de fumat!!! Totul de la 12 Septembrie! Se adaugă adoptarea stilului de viață ecologic atunci când se află că ziua de început de an școlar coincide cu o zi de luni! Se programează manichiuri, pedichiuri, albit de dinți și înnegrit de rădăcini. De păr. Tratamente faciale și consultații medicale. Totul de luni, 12 Septembrie! Toate astea, cu condiția să nu primească copilul prea multe teme acasă. Atunci se umblă puțin la planuri. Se reprogramează totul pâna la Anul Nou. Dar nu din 1 Ianuarie. Ca e încă sarbatoare. Și e și vacanță. Și frig afară.


Moda în parenting și părintele elicopter

image

Evoluția metodelor de parenting este precum moda. Ce este în trend în sezonul toamnă/iarnă devine complet demodat în primăvară/vară.

Denumirile tendințelor de parenting sunt tare ingenioase, scornite de oameni care cu siguranță prestează stand up comedy în timpul liber. Altfel nu-mi explic cum s-a ajuns la numele de părinte “elicopter”. Înțeleg metafora, dar denumirea rămâne hilară.

Continue reading Moda în parenting și părintele elicopter


Eu când vreau să plâng, plâng

image

Cu un copil obosit care caută ORICE motiv să plângă, dialogul decurge așa:
El: – Vreau melodia cu elefantul!
Eu: – În românește sau în engleză?
El: – Nuu! Aaaaaaltaaa!
Eu: – Care? Că nu am alta. Le am doar pe acestea două.
El: – Dar de ce nu vrei să pui ce vreau eeeeeuuu?
Eu: – Pentru că nu înțeleg ce îmi ceri. Spune ce altă melodie vrei, iar eu caut.
El: – Nuuuu! Vreau aaaaalta cu elefantul.
Eu: – Am înțeles. Ești obosit și cauți motive să plângi. E în regulă să plângi. Poate te descarci și îmi spui ce te supără după ce te liniștești.
El: – De ce nu vrei să-mi dai aaaapăăă?
Eu: – Pentru că nu mi-ai cerut și nu știam că ți-e sete.
El: – Vreau apă!
Eu: – Nu am chiar acum la mine dar cumpărăm când oprim.
El: – Dar eu vreau acuuuum!
Eu: – Acum suntem în trafic. Ajungem imediat la destinație și cumpărăm o sticlă cu apă.
El: – Dar eu vreau o mașinuță!
Eu: – Am înțeles. Cauți nod în papură. Hai să ne oprim și reluăm mai târziu.
El: – De ce nu mai vorbești cu miiiiine? Uaaaaaaaaaaahaaaaahaaaaaaaa.
Atât.

foto: livescience


Copiii se cresc cu dragoste. Restul e marketing.


image

Viața e nedreaptă. Ți se dă (pentru că vrei și reușești, nu că ți l-ar da careva împotriva voinței tale) un copil, fără niciun pont cu privire la utilizare. Desigur, știi multe din auzite, te-au pregătit mamele și prietenele care ți-au luat-o înainte, dar nu-s doi copii la fel. Iar al tău este UNIC, ce știu ele?!

Continue reading Copiii se cresc cu dragoste. Restul e marketing.


Doar un șiret să-ți mai leg, doar o lacrimă să-ți sterg – Guest Post –

index

-Cititoarele noastre scriu. Ne bucurăm că inspirăm-

Da. Începe un nou an școlar, încă îmi aduc aminte de ce doruri trăiam în marile vacanțe, acum le retrăiesc – terț, din nou. Cu lacrimi, de fericire însă. Și îmi doresc să pot să dau și să simt atât cât ceri, cât ai nevoie să zbori, apoi liberă și sigură să fii – așa cum eu m-am prefăcut mulți ani că am fost, la timpul meu.

Să zâmbești, să simți fluturi în stomac și fiori de mândrie, fără să cred că dacă anevoioase îți vor fi drumurile, lacrimile sunt mai prejos.  Sunt și ele valorose, se șterg de la sine însă lasă urme sărate pe obraji fremătând de prospetime și nerv.

Mi-ar placea să vreau să fiu umbra ta, ar fi totul mai simplu. Dar nu vreau să pot, fiindca te simt puternică și bună, cu simț uman și încă dezadaptativ de necritic.  Și atunci stau, la pândă ca o felină, mi-aș înfige ghiarele în ei, dar le-ar fi prea blândă suferința. Am nevoie să ai nevoie de mine. Dar în egală măsură mă resemnez la umbra siguranței că nu atât eu, cât destinul tău ți-a oferit tot ce ai nevoie să nu ai nevoie prea mare de mine.

Și stau lângă tine, atât de aproape cât simți tu, te susțin dar lin te las de mână, pentru ca știu că poti din ce în ce mai mult.
Și, cu toate ca strig, îmi strig dorinta și uneori neputinta, eu știu că tu știi.
Rămân dreaptă, cu parenting cât se poate de nebrendabil, dar emoțional și cald, cu colți de neputință, fie că vei dori lauri sau balauri.
Și tu ești vocea mea. De atunci de când te-am proiectat în viitorul meu, cu rochie de in și pălărie de paie în gustul sarat și dulce deopotrivă al unui vis de vară.

Esti vocea mea orice ai spune șoptit sau cu furie. Te voi însoți octavă cu octavă,  până când voi putea asculta în tihna brizei cântecul tău matur și copt.

Și suna clopoțelul, ce dor imi e de El. Un nou început. Eu sunt vioara a doua, tu ești vocea mea.

i.