Que hora es?

20130730-071942

În încercările documentate şi verificate de a instala o rutină de somn pentru copilul tău, îţi vei dea seama că vei ajunge pe un roller-coaster al reglării şi dereglării somnului celui mic.

Vei începe o ameţitoare călătorie pentru care nici măcar nu trebuie să plăteşti vreun bilet (dar pentru care ai fost pe loc de aşteptare cam nouă luni de zile) şi în care te vei considera norocoasă dacă, măcar de două ori pe an, apare vreun “naș” care să îţi permită să cobori la prima staţie (ca să îţi tragi şi tu sufletul şi să poţi apela în linişte la un suc proaspăt de struguri învechit la butoi – activitate uneori necesară pentru relaxarea abordării tale părinteşti). Această călătorie aşadar, nu se încheie aşa cum speri sau cum ai fost informată, în momentul în care micuţul tău (pare că) doarme toată noaptea şi are un program de somn bine stabilit şi bine meritat de către toţi membrii familiei, nu numai de el.

Pe când începi şi tu să respiri uşurată, fiind sigură că puiul tău “și-a reglat” programul de somn, pe când te cuibăreşti mai liniştită seara în pat şi eşti convinsă că pungile de sub ochi vor dispărea ca prin minune fiindcă gelul tău contur de ochi are de acum timp neîntrerupt de acţiune noaptea, vei realiza cu o deranjantă stupoare că ceea ce se reglează se şi dereglează (sau, pe româneşte, orice învăţ are şi dezvăţ).

Deşarte sunt încercările tale de a diagnostica dacă îi creşte vreun dinte, dacă are vreun puseu de creştere, dacă îi e cald, dacă a visat ceva. Vei constata că performanţele tale olimpice de a face biberonul cât mai repede nu îşi mai au rostul. Micuţul tău vrea doar companie. Te va prinde ora 2, 3 sau chiar 4, povestind despre personaje fantastice care toate sunt adormite sau în mare nevoie de somn. Te va prinde chiar şi momentul în care adormi lângă micuţul tău pus pe vorba în toiul nopţii, înainte ca acesta măcar să schiţeze că ar dori să se reîntoarcă la activitatea nocturnă pe care o cunoştea şi stăpânea până acum. Vei avea de nenumărate ori senzaţia că aşternuturile tale ard la primul scâncet şi că dacă faci un triplu salt până la pătuţ, în momentul în care ajungi acolo se va întâmpla acea reglare instantă a somnului de care ţi-au spus alte mame – toate mai norocoase ca tine (în privinţa programului de somn al copilului, cel puţin).

Întotdeauna am ascultat şi primit sceptic informaţiile celor care prezintă o imagine idilică a copilului mic care doarme toată noaptea, care mănâncă tot, care nu prezintă niciun motiv de frustrare sau măcar oboseală pentru mama lui. Am analizat cu grijă, fără să omit să despic firul în patru şi am concluzionat, mulţumită de abordarea mea critică, faptul că asemenea tablouri armonioase sunt doar prezentate a fi în acest fel. Cum poate fi aşa ceva adevărat când tu verifici dacă pruncul tău are febră atunci când doarme de mai bine de o oră la prânz sau când nu se trezeşte măcar o dată pe noapte?

Am însă nişte noutăţi frumoase pentru tine. Nu e nimic mai armonios decât să poţi să îţi linişteşti copilul care te trezeşte în toiul nopţii. Nu e nimic mai idilic decât să te trezeşti şi să transformi plânsetul care te-a electrocutat, în chicote gingaşe de bucurie. Îţi vei aminti cu plăcere de toate aceste adevărate exerciţii la sol, dar și de momentele în care îţi vine pur şi simplu să te culci pe banca din parc, în momentul în care vezi că cineva a aţipit în cărucior. Vei ajunge să îţi imaginezi canapele pufoase pe fiecare bordură lată din cartier şi vei reuşi să croieşti baldachine imaginare în gardul viu din faţa blocului. Şi pentru asta, vei ajunge să îţi iubeşti şi pungile de sub ochi.


One thought on “Que hora es?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *