" />

La joacă, pe ritmuri muzicale

Duminică. Soare. 7 grade cu plus. 12 la prânz. Miros de primăvară înșelătoare.

Parcul este încărcat. Mai mulţi părinţi şi bunici decât copii. Toată lumea îmbrăcată mândru, cu hainele de duminică. Bebeluşii din cărucior degustă contemplativ atmosfera neastâmpărată de afară. Lângă ei, se aude în ritm andante: “Al meu doarme doar afară, în cărucior, în casă nicio şansă”; “A mea nu mănâncă legumele, decât cele din borcan”; “Al meu plânge întruna, zi şi noapte – nu ştiu cum de acum stă cuminte”. La tobogane, cei de 1 an+ încearcă să escaladeze Everestul scărilor. Aici, lucrurile devin mai allegro: “Cu grijă, să nu mi te accidentezi!” ; “Nu pune mâna, tati, că e murdar acolo!”; “Scoate mănuşile din zăpadă, că ţi le uzi!”. Mai departe, la groapa cu pietriş, copiii de 2 ani+ încearcă să facă prăjituri alese din aluat fraged de pietre, garnisit cu beţe, acompaniaţi de îndemnări vivace: “Nu băga mâna în pietriş, mami, că mi te răceşti iar!”; “Stai ciuciulete, tati, că îţi murdăreşti pantalonii!”; “De ce nu vrei, buni, să îi dai şi fetiţei cupa?” – urmând explicaţia comportamentului malițios către părintele fetiţei neîndreptăţite: “Nu a fost aşa doamnă, dar, de când o aduc în parc, e mai răutăcioasă”.

La asemenea compilații auzite, îmi e teamă să mă îndrept către leagăne. “Mami”, mai bine mergem să ne stropim moderato în balta nou formată. Poate reuşeşti acolo să “mi” te distrezi un pic, că doar suntem în parc. Ferice de noi că nu suntem în hainele de duminică.


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.