" />

Tantricul tantrum sau cum să rămâi zen în timpul crizelor de furie

20120210-205411Fain subiect mi-am mai ales azi. Mă simt inspirată însă, fiindcă am început să fiu participant activ – inactiv, observator, spectator şi martor obligat-forţat al mult temutelor episoade de tantrum ale copilului de 1, 2, sau chiar 3 ani (pentru cei mai năpăstuiţi de soartă dintre noi).

Grupa de vârstă este aşa de largă pentru că, ştii cu siguranţă, nu toţi copiii sunt decupaţi din cărţi de dezvoltarea copilului. La fel cum nici părinţii nu sunt toţi la fel. Prin urmare, nu mă hazardez să dau soluţii ştiinţifico – fantastice pentru cum să abordăm mai eficient furia celor mici, când, sincer, şi pe a noastră o gestionăm prost, mai mereu. Nici nu mă arunc în marea de explicaţii psihologice sau paralogice ale comportamentului pruncului de doi ani (sau a celui de 32 de ani). Nu prea sunt bună la înot şi risc să mă inec.

Îți aduc însă câteva sugestii simple, care te vor ajuta să  supravieţuieşti tornadelor de emoţii şi de nervi pe care le pot dezlănţui drăgălăşii noştri copii, că despre cum să le previi şi să le eviţi sunt sigură că ai citit destul, şi cu rost şi fără rost. Aşa că, ia aminte că nu eşti singură în acest război al datului haotic din picioare şi din mâini şi încearcă următoarele:

🙂 Nu te grăbi să îţi lauzi copilul pentru bunul lui comportament şi buna dispoziție emanată prin toți porii gingășiei lui, pe parcursul a trei sferturi din zi. Îţi garantez că de la zurgălăi cristalini de veselie şi până la bubuituri horifice de nervi e doar o linie fină, pe care doar copilul tău ştie să o treacă. Aşadar, nu zice hop până nu sari şi aşteaptă cu braţele deschise tot ce îţi rezervă ziua, cu tunete, cu fulgere.

🙂 Nu răsufla uşurată după 10 minute de încercări diverse de a calma copilul enervat de un nor care nu s-a aşezat pe cer după bunul lui plac. Faptul că a avut un tantrum acum, nu garantează că nu va mai avea încă unul, imediat. Efectele devastatoare ale sunetului frunzelor uscate pe asfalt este iminent!

🙂 Aduți aminte de exercițiile de respirație lamaze învățate înainte să naști. Dacă la naștere nu te-au ajutat, poate te ajută acum, când deliciosul și pupabilul tău pui se transformă într-un arici enerva(N)t, cât ai zice Donald Duck.

🙂 Nu îndrăzni să gândeşti că, dacă, pe o scară de 1-10, ţipă atât de tare încât zecele se cutremură de pe naivul tău instrument de evaluare, aţi ajuns la punctul culminant al furiei. Tantrumurile cuprind sunete nepercepute de urechea umană. Vei ştii că pruncul tău zbiară mai tare de 10, când vezi cum tencuiala de pe pereţi dezvoltă crăpături vintage cu interpretări tragico-comice sau când vei realiza că, deşi scos din priză, aparatul anti-dăunători cu ultrasunete pare că îşi face în continuare treaba.

🙂 Pentru a reuşi să fii empatic cu tragedia simţită de copil, în încercările lui eşuate de a face să stea culcat un nevinovat de hopa mitică, îţi recomand dopurile de urechi pentru scufundări. Uită de cele de somn, cele de zbor transatlantic sau de cele medicale… mergi la sigur cu liniştea adâncurilor oceanice pentru a intra în starea tantrică necesară depăşirii tantrumului.

🙂 Dacă nu ai până acum, achizitionază o pereche de ochelari de cal. Sau, dacă eşti mai puţin excentrică, foloseşte o pereche imaginară. Îţi vor fi foarte utili în a nu vedea cum se zgâiiesc cei mai simandicoşi dintre adulţii care privesc cum încerci să tratezi cu mare calm un episod de tantrum. Este singura soluţie verificată prin care să nu îţi fugă pupilele pe fețele indignate ale celor care clar cred că eşti cea mai nepricepută mama.

🙂 Dacă la sfârşitul zilei, după ce s-a instalat liniştea în casa în care parcă s-au făcut preselecţii pentru rolul micului nesuferit, îţi vine ţie însăţi să zbieri până îţi iese omușorul pe nări, înainte să te aşezi în poziţie de ţipat, consolează-te cu ideea că mâine poate fi mai rău.

Tu ce metode de a rămâne zen în timpul tantrumurilor ai?


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.