B2s35raIIAA0vne.jpg large

Cât de scump plătești pentru câteva zile de vacanță în doi?

B2s35raIIAA0vne.jpg largePe lângă prețul vacanţei, există o variabilă ce nu se poate cuantifica material: preţul plătit pentru revenirea copilului la parametrii de dinaintea timpului petrecut cu bunicii.
Da. Dragostea bunicilor este cea care nu ţine cont de nicio regulă pe care tu o stabileşti cu copilul, pentru buna lui creştere şi pentru a evita un haos în care să orbecăiţi amândoi. Nici nu vrei să ştii ce-a fost în casa ta câtă vreme ai fost plecată.

Nici măcar nu e nevoie să întrebi ce-au făcut în lipsa ta. Ţi se vor înşira minciuni neruşinate pe care cred ei că vrei să le auzi. Nu. Trebuie doar să observi noile obiceiuri ale copilului şi să asculţi cerinţele lui neortodoxe, ca să descifrezi totul în absenţa cuvintelor. În primul rând, orice dorinţă începe cu “vreau”, la imperativ. Te avansează, cu un singur cuvânt, la gradul de majordom. Copilul cere să mănânce la televizor şi să i se dea mâncarea în gură în timp ce el e ocupat cu altceva, deşi înainte să pleci era perfect capabil să se hrănească singur. Cere să fie purtat pe braţe, legănat pe picioare şi să i se dea orice atunci când el ordonă milităreşte. Totul trebuie dus la îndeplinire exact când şi cum doreşte el, altfel ţi se oferă la schimb acel plâns fără lacrimi pe care nu-l mai crezi demult. Micuţul tău s-a transformat într-un rege al dramei, gata-gata să plângă cu lacrimi de crocodil când îl atinge un fir de praf.

Descoperi că ştie cu exactitate unde este locul dulciurilor în magazinul de lângă bloc, de unde mai cumperi uneori diverse alimente în grabă. Strâmbă din nas la mâncarea sănătoasă şi îţi cere direct desert. Sau orice altceva ce îi dai şi tu doar în cazuri excepţionale. Mamiţă-sa mare îl pupă pe creştet pe micuţul Goe, iar tu, mamiţa mică, ticluieşti planuri de răzbunare în gând, care mai de care mai fantastice, având ca subiect principal pe mamiţa mare.
Totuşi, tacit, le permiţi bunicilor să-i cânte în strună pruncului. Îi laşi să-l legene pe braţe în faţa televizorului şi să-l îndoape cu ce vor ei. Orice, numai să nu-ţi simtă lipsa prea tare. Orice, numai să-ţi alunge sentimentul de vină că ai plecat fără el.
Din momentul în care reintri în posesia copilului devii, pentru o perioadă, până când totul revine la normal, gâdele fericirii lui. Eşti acel bau bau hain şi fără suflet, care nu-i suflă în coarne de dimineaţa până seara.
În concluzie, cazi pe gânduri şi cântăreşti: rebeliune efemeră versus liniştea ta sufletească pentru că-ţi ştii odorul ocrotit şi iubit. Rebeliunea trece, liniştea rămâne. Trebuie doar să rezişti câteva zile şi apoi totul va fi fost doar un vis chinuitor. Asta până la urmatoarea plecare în doi…
Sursa foto: https://pbs.twimg.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *