O oră obositoare din viaţa mea

Mother yelling at daughter (10-12 years) through megaphone
Mother yelling at daughter (10-12 years) through megaphone
Locul de joacă. O bunică, însoţitoare a doi copii de aproximativ doi şi cinci ani, dă comenzi milităreşti, lătrând deloc afectuos.
“Dă-te pe tobogan! Hai! De două ori!” Cel mic o ignoră şi aleargă către sora lui care-l aşteaptă cu braţele deschise. Mamaie către fată: “Hai! Prinde-l în braţe! Nu-l ridica, lasă-l jos!” Copiii o ignoră la unison şi încep să alerge. Cea mare prima, că e mai sprintenă, iar cel mic după ea. Hop ş-al meu după ei amândoi, bucuros că şi-a găsit parteneri de fugă.

Continue reading O oră obositoare din viaţa mea

A fi mamă e matematic

Trebuie să gândeşti ca la şah, cu câteva mişcări în avans.
Ieşiţi afară? Cât intenţionezi să staţi? Iei vreo gustare la tine? Dacă vine vremea unei mese, unde şi ce mâncaţi?
Dacă a plouat şi copilul se va uda mai mult ca sigur, iar plimbarea se face în parcul care nu e tocmai în faţa casei, iei cu tine haine de schimb? Dacă da, câte? Toboganele şi leagănele sunt pline de apă, aşa că şansele ca pruncul să-şi ude (cel puţin) pantalonii sunt foarte mari.

Continue reading A fi mamă e matematic

Ușor cu liberul arbitru pe tobogan!

1-no
A venit căldura şi le-a luat mințile oamenilor. O fi de la vasele prea dilatate, altfel nu-mi explic.
În parc, îmi dau pruncul în leagăn. Pe lângă noi trece o doamnă în vârstă împreună cu nepoata, îndreptându-se către mingea noastră. Până făcea fetiţa paşi mărunţi către minge, am auzit replicile disperate ale bunicii: “nu, nu, nu! Nu este a noastră! Nu este mingea noastră! Hai să-ţi cumpăr şi ţie! Vrei să-ţi cumpăr şi ţie?” Fata nu-i răspundea la avalanşa de întrebări şi s-a aşezat în dreptul mingii. O încurajez să se joace liniştită, după care începe un alt set de îndemnuri inutile: “Hai, dă-i cu piciorul! De ce nu dai cu piciorul? În minge se dă cu piciorul! Nici nu ştii tu să loveşti. Hai, dă-i! etc.”

Continue reading Ușor cu liberul arbitru pe tobogan!

Luat pe nepregătite

index

Este vorba despre soţul care pleacă doar cu copilul, fără rucsacul din dotare, că nu dă bine în parc. Şi îi e lene să-l care. La ce îi trebuie atâtea lucruri pe care femeia exagerată le îndeasă acolo?! 

Ajunge în parc. Băiatul vrea să facă pipi. Face la gard şi ultimele picături îi curg pe mână. A tatălui, care ajuta copilul să nu se stropească. Aha! Deci pentru asta erau şerveţelele.

Continue reading Luat pe nepregătite

Ghid practic de ştergere a pozelor din telefon

button-delete

1. Deblochezi telefonul şi accesezi meniul de poze.

2. Vizualizezi toate cele 1264 de poze şi 47 de filmuleţe, ba râzând, ba suspinând, pentru că fiecare moment surprins îţi trezeşte o amintire.

3. Hotărăşti să elimini pozele neclare. Ei, hai, că deja ai eliminat zece poze. Parcă merge mai bine!

Continue reading Ghid practic de ştergere a pozelor din telefon

Dau din casă

cleaning2Întrucât m-am apucat de ordine zilele trecute, dar tot ce am reuşit să fac a fost să scriu pe blog despre cum am vrut eu să fac ordine, situaţia a rămas ca şi până acum în casă. Unde mă întorc, lovesc ceva care ajunge să cadă de pe altceva. Şi trebuie ridicat. Spaţiul locativ e mare, dar totuşi insuficient. Jucăriile sunt puse una peste alta în coşuri, sertare, cutii şi cutiuţe. Căni cu apă sunt lăsate peste jucării. Broccoli fiert şi resturi de măr sunt puse pe mobilă peste hârtiile acoperite de carioci. Fără capac. Carioci care ajung să cadă pe jos şi să murdărească tot atunci când copilul ia cana cu apă. Pentru că, după cum spuneam, mereu e ceva care ajunge să cadă de pe altceva.

Continue reading Dau din casă

Tot despre sfătoşi!

advice 3

Despre sfaturi necerute am mai povestit aici.

În urma unui dialog cu o mămică petrecăreaţă, aş dori să adaug la lista deja menţionată, următoarele:

1. Mi s-a dat voie să beau “măcar” o bere pe zi. Că ea aşa a făcut toată sarcina.

2. Mi-a fost făcută o mărturisire: “pentru că eu am băut bere gravidă fiind, să vezi ce-i place şi la ăsta mic al meu!” (n.a. “ăsta mic” are doi ani neîmpliniţi). Fac propiria mărturisire: m-am simţit ca în “Vizita” lui Caragiale, când Ionel era admirat de mama sa pentru că fuma.

3. Am fost mustrată şi admirată totodată (adresându-mi-se cu adjectivul “curajoasă”) pentru că nu merg la ecografie odată la maxim două săptămâni, ci mai rar.

Acestea fiind spuse, mai are cineva sfaturi de dat?