" />

A fi mamă e matematic

Trebuie să gândeşti ca la şah, cu câteva mişcări în avans.
Ieşiţi afară? Cât intenţionezi să staţi? Iei vreo gustare la tine? Dacă vine vremea unei mese, unde şi ce mâncaţi?
Dacă a plouat şi copilul se va uda mai mult ca sigur, iar plimbarea se face în parcul care nu e tocmai în faţa casei, iei cu tine haine de schimb? Dacă da, câte? Toboganele şi leagănele sunt pline de apă, aşa că şansele ca pruncul să-şi ude (cel puţin) pantalonii sunt foarte mari.

Se schimbă anotimpul? Pui la tine o bluziţă în plus. Ai tot ce îţi trebuie în garderobă? Încălţări, pantaloni, bluziţe, rochiţe, ciorăpei, gecuţe şi orice altceva ce pentru tine nu cumperi aşa des, că tu nu mai eşti în creştere, ci doar în tendinţe?
Plecaţi în concediu? Mi-e şi frică să mai intru în detalii. Despre împachetarea bagajului s-a mai scris aici. La copiii mai mari e teoretic mai simplu iar practic, mai voluminos. Că nu mai iei suzete dar îţi cere să-i iei bicicleta. Numărul hainelor rămâne acelaşi, pentru că nu ştii niciodată câte murdăreşte. La fel şi cu încălţările: mai bine le iei pe toate pe care le are. Nu se ştie niciodată, iar de shopping cu copiii după tine chiar n-ai dispoziţie în concediu.
Câte mese mâncaţi pe zi? Tu, copilul/copiii, soţul. Ai suficientă mâncare pentru perioada care urmează? Ai ingrediente pentru ceea ce vrei să găteşti zilele următoare? Nu cumva meniul se repetă? Cu toţii vă plictisiţi de aceeaşi mâncare, aşa că ar fi bine să fie cât mai diversă oferta. Iar atunci când ori n-ai cu ce, ori efectiv n-ai chef de gătit, măcar să ai pâine si unt în casă.

4 Comments

  1. hahaha, asa am devenit experta in planning :)) din motive de timp, evident. Nu mai exista nu am piine/unt in casa: planning, doamna, planning, asa ca am un unt si o piine in congelator, preventiv (si lapte!! ca la noi e motiv de lacrimi).

    Si am descoperit simplitatea: dupa ce a facut copilul 3 ani avem 3 mese toti: mic dejun, pranz, cina – fara gustari; apa luam toti o singura sticla, iau un pantalon de schimb pt ca pica in balti, ia concediile fiecare are rucsacul lui si gata.

    Reply

    • Unele reuşesc iar altele nu. Că încă mai văd mame/bone cu copii (prea) mari în cărucioare şi cu zece genţi după ele. Să care ele, că măcar am de la cine împrumuta un şerveţel, la nevoie. Eu sunt în extrema cealaltă: ca o floare şi, la nevoie…văd eu ce fac :)))

      Reply

  2. Jack,You made a point the other day that we need more positive content. I completely agree. Many racialist websites (this one included) often read like “the horror story of the day” and demoralize more than inspire.I had a lot to say about this in my internal social media report. A good way to counter this is to exploit phianshtroog websites like Flickr to change our image. We need lots of photos and videos of photogenic young activists doing productive things in the real world.

    Reply

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.