" />

O oră obositoare din viaţa mea

Locul de joacă. O bunică, însoţitoare a doi copii de aproximativ doi şi cinci ani, dă comenzi milităreşti, lătrând deloc afectuos. “Dă-te pe tobogan! Hai! De două ori!” Cel mic o ignoră şi aleargă către sora lui care-l aşteaptă cu braţele deschise. Mamaie către fată: “Hai! Prinde-l în braţe! Nu-l ridica, lasă-l jos!” Copiii o ignoră la unison şi încep să alerge. Cea mare prima, că e mai sprintenă, iar cel mic după ea. Hop ş-al meu după ei amândoi, bucuros că şi-a găsit parteneri de fugă.