Educaţia în parc

Tobacco-Free-Campus-Sign-NHE-16645_300Am venit din concediu şi am reînceput să cutreier parcurile. Şi constat că lumea bună e în vacanţă iar cea needucată a rămas în zonă, ca să mă bage pe mine în sperieţi.

După-amiază. Loc de joacă în apropierea casei. Activitate desfăşurată: dat propriul copil în leagăn.

La nici un metru de noi şi de leagănul nostru, trei june până în 16 ani împart o bancă şi o bârfă. Îmi amintesc nostalgic de mine la vârsta lor şi mă întreb totodată ce plăcere or avea să-şi petreacă timpul într-un părculeţ unde răsună numai ţipete de copii. Una dintre ele dă să-şi aprindă o ţigară, moment în care mă văd nevoită să reacţionez.

Continue reading Educaţia în parc

Minciuni pentru femei însărcinate

funny-pregnant-women-timelineCu siguranţă atunci când eşti gravidă auzi cele mai gogonate minciuni de la cei care îţi privesc silueta. Mă amuză din ce în ce mai tare complimentele ce seamănă cu încercări forţate (şi nereuşite) de a ignora realitatea. Ceea ce nu pricep este de unde vine atâta înverşunare de la cei din jur de a te linguşi cu diverse remarci de laudă pentru cât de tare NU se vede sarcina şi pentru cum ai pus kilograme NUMAI pe burtă, pentru cum NU se vede că eşti însărcinată dacă priveşti din spate, pentru cum se vede strălucirea din ochii tăi, pentru… etc.

Miniciunile spuse gravidelor seamănă cu eterna născocire spusă mirilor într-o zi de nuntă în care plouă cu găleata: “Lasă, că o să aveţi noroc de bani!”

Continue reading Minciuni pentru femei însărcinate

Concediul afectează calitatea scrisului pe blog

FullSizeRender(1)În caz că vă întrebaţi de ce nu mai găsiţi articole noi pe blog…ei bine, copilul şi-a continuat concediul şi este în vacanţă la bunici. Deci nu mai am inspiraţie şi sursă de amuzament. Am constatat, cu ocazia asta, că viaţa noastră nu mai este la fel de palpitantă în lipsa omuleţului care ne plimbă în caruselul tuturor trăirilor, de dimineaţa şi până seara. Camera lui nu are farmec atunci când jucăriile sunt frumos ordonate. Iar când revenim de la treburile care ne ţin ocupaţi, mai că ne vine să ne uităm la un dvd cu Mickey Mouse.

Mi se face dor de el aşa că îl sun mereu să-i ascult poveştile. Aflu că îi construieşte bunicul (preferat) o căsuţă în pom şi că el e ajutorul lui de bază. A primit un ciocan mic cu care a învăţat să bată cuiele. Îşi mai dă şi peste degete, dar aşa a învăţat să fie atent şi să se ferească. Apoi îmi spune că ştie să mânuiască tesla. Eu îl felicit întrebându-mă ce Dumnezeu e aceea o teslă şi caut în dicţionar. Aha! Am mai învăţat ceva de la băiatul meu…

Povesteşte frumos şi haotic despre multele întâmplări care îl ţin ocupat toată ziua. Când s-a dus să vadă dacă are ouă de adunat din cuibar, a prins în mânuţe un ou exact când îl făcea una dintre găini. Uimirea a venit de la faptul că era cald. I l-a dat bunicii să-l fiarbă şi l-a mâncat cu poftă, mândru de rezultatul muncii lui. În semn de recompensă, a strâns iarbă şi le-a dat găinilor să mănânce. Câte un fir, ca să nu se îngraşe. Cocoşului nu i-a dat pentru că e deja mare 🙂

A observat cum se hrănesc albinele cu nectarul şi cu polenul florilor şi a înţeles că ele sunt cele care ne dau mierea atât de gustoasă. Iar când a avut poftă de fructe, bunicii i le-au cules din copacii din livadă şi le-au mâncat împreună. Nu le-au mai spălat, că doar ce fuseseră curăţate de ploaie.

Mi se umple sufletul de bucurie şi îmi mai alin dorul când ştiu că viaţa este atât de palpitantă pentru el acolo. La oraş, drumul către natură este presărat cu maşini care poluează şi cu lume grăbită şi indiferentă la frumuseţile lumii care ne înconjoară. Îmi spune că trebuie să închidă, pentru că i-a terminat bunicul de construit un tobogan şi trebuie să se joace. “Te pup şi te iubesc, mami!”, şi ziua mea se înseninează.

Despre punctualitate

4.-Punctuality-300x199Cât de punctual poţi fi atunci când ai de pregătit (cel puţin) şi un copil mic?

Pai…depinde de situaţie.

Studiu de caz 1:

Bebeluşul e mic mic. Abia ne obişnuim cu viaţa în trei, cu pregătirea gentuţei pentru plimbare şi, colac peste pupăză, ăsta mic e născut iarna. Deci hainele sunt mai multe. Te îmbraci tu prima şi apoi transpiri pănă îl îmbraci şi pe el şi ieşiţi din casă cu viteza luminii, ca să nu se încălzească prea tare. Nu ştii exact cât durează toate astea pentru că la fel de bine poate fi gata îmbrăcat şi să miroşi necesitatea de a schimba de urgenţă scutecul. Deci o iei de la capăt cu dezbrăcatul şi îmbrăcatul.

În tot acest timp, soţul te sună şi repetă obiceiuri de pe vremea când eraţi doar voi doi şi unele lucruri erau posibile, anunţându-te că ajunge în cinci minute şi că vă aşteaptă jos. Poţi ajunge în cinci…30 de minute. Cine mai ţine socoteala?

Continue reading Despre punctualitate

Toată lumea la apă!

imageE tare bine la mare. Ar fi și mai bine dacă n-ar zbiera atâția copii, băgați fiind cu forța în apă.

De la mame, tați și bunici, nimeni nu se dă înapoi de la a intra în mare. Iar cel mic…ce tot plânge atâta? Ia să facă bine și să se obișnuiască! Se sperie puțin (poate mai mult…) dar o să-i placă la un moment dat. Până atunci, îl îmbăiem cu forța.

În cazul băiețeilor, argumentele definitorii ale viitoarei personalități masculine, însoțesc avântul în larg: “Nu mai plânge atâta, că ești bărbat! Iar bărbații fac baie in mare.” Curios! Eu am văzut și bărbați care nu intră în mare. Cred că n-au fost suficient constrânși în copilarie. Li s-o fi dat, Doamne iartă-mă, dreptul de a alege dacă intră sau nu în apă. Și uite ce s-a ales de ei. Au ajuns de râsul plajei!

 

sursa foto: https://images.google.com/

 

Ți-a mâncat pisica limba?

imageNu cred că există mamă pe pământul acesta, căreia să nu i se zbârlească părul pe (cel puţin) cap, atunci când se găsește deștept câte un treacă-meargă și intervine neinvitat în spaţiul personal al copilului ei. Este vorba despre acel gen de oameni, care intră cu şlapii peste relaţia ta cu copilul, că dacă ar fi în bocanci nu te-ar ustura nervii aşa de rău. Şi atunci, la primul pleoscăit de șlap, încep replicile. Una mai iritantă ca alta. Continue reading Ți-a mâncat pisica limba?

Ce mâncăm azi?

IMG_0631.PNGAtâta propagandă pe media despre reţete, ingrediente şi legume minune m-a determinat să mă simt şi eu “şef” în bucătăria mea, măcar pentru o zi. Prin urmare, salivând la ce am văzut şi la ce mi-am închipuit,
dar şi ca să rezist tentaţiei de gusta televizorul, mă echipez cu aproximativ 13 kg de dulceaţă de copil şi pornesc după ingrediente. Continue reading Ce mâncăm azi?

Să vă spun ce-am făcut în weekend!

 

Mă trezesc dis-de-dimineaţă. E weekend şi suntem toţi acasă, aşa că mă gândesc să pregătesc un mic dejun copios, cu bucate alese şi frumos aranjate pe farfurii. Mai că-mi vine să scot şi tacâmurile de argint, dar nu merg totuşi până într-acolo. Întind cea mai frumoasă faţă de masă, aşez un bucheţel de flori naturale la mijloc şi aranjez simetric tacâmurile şi farfuriile.

Continue reading Să vă spun ce-am făcut în weekend!

1 iunie la Muzeul Satului

imageReuşim să ne strecurăm prin puhoiul de lume. Ce idee originală am avut să venim aici! Suntem doar noi şi jumătate din oraş.

Însă decorul merită toată osteneala. Mamele s-au asortat cu copiii, toţi purtând ii brodate. Ia te uită! Deci se poate! Întreaga familie poarta ie, inclusiv tatăl, a cărui talie este marcată de un brâu lat. Ce emoţionant! Deci nu doar că s-au gândit cu toţii să vină aici, dar au reflectat şi la păstrarea tradiţiilor.

Continue reading 1 iunie la Muzeul Satului