" />

Ce mâncăm azi?

IMG_0631.PNGAtâta propagandă pe media despre reţete, ingrediente şi legume minune m-a determinat să mă simt şi eu “şef” în bucătăria mea, măcar pentru o zi. Prin urmare, salivând la ce am văzut şi la ce mi-am închipuit,
dar şi ca să rezist tentaţiei de gusta televizorul, mă echipez cu aproximativ 13 kg de dulceaţă de copil şi pornesc după ingrediente. Nu fac nici măcar o listă, fiindcă am auzit că adevăraţii chefi fac mâncare delicioasă din mai nimic. Şi, oricum, în timp ce încercam să notez reţetele, cineva mi-a ros pixul, după ce a lipit plastilină însoţită de diverse scame pe carneţel. Aşa că, mă bazez că mă loveşte inspiraţia când trec pragul magazinului (şi totodată şi talentul) şi merg cu zâmbetul meu şi al fiicei mele pe buze. E încântată şi ea, nevoie mare, că azi gătim (din nou) împreună. I-am servit povestea cu “avem o zi specială mamă-fiică”, așa cum am mai auzit la alte mamici şi ea a înghiţit găluşca, de parcă nu suntem zilnic împreună, cu ce ar fi ziua de azi mai specială? (Nu că am avea nevoie să fie).

Am luat coşul de cumpărături şi am pus copilul în el. Am început plimbarea printre rafturi. În timp ce eu citesc etichetele şi ingredientele cu un interes pe care alţii l-ar manifesta doar la citirea de eseuri suprarealiste, cea mică aruncă în coş diverse lucruri, cele la care ajunge pe raft. Îmi propun să nu le pun înapoi… mă gândesc că renunţ la ele la casă şi nu îi stric plăcerea de a sorta după “ata tebe, ata nu tebe”. Şi cum grămada cere vârf, arunc şi eu câteva legume, de diverse culori şi forme, ca să-mi servească şi drept materiale Waldorf sau Montessori, că tot sunt în mare vogă şi trebuie să fiu şi eu în trend. Acestea fiind puse, mai arunc în coş nişte seminţe şi boabe pe care nu le-am mai folosit dar care promit că alungă toate relele, iau şi două hălci de carne – pardon, somon – ca să am o alternativă sănătoasă de fript în cazul în care nu îmi iese vraja din legume şi pornesc spre casa de marcat.

După ce aştept să se schimbe două casieriţe, să vină alta cu o cheie magică să deblocheze sistemul şi alta cu părul vișină putredă şi pe role să înlocuiască hârtia de bonuri (nicidecum să îmi sperie mie copilul), plătesc şi eu cu bani grei jumătatea de pungă de alimente alese din tot ceea ce fata mea consideră că “ne tebe” şi merg încrezătoare spre casă.

Acasă începe distracţia. Ce scot eu din pungă ajunge rapid înapoi. Ce pun eu pe masă ajunge în cămară, toate acestea întâmplându-se în ritmuri de “Tei iezi tutuieți”. Organizăm masa de lucru după spaţiul meu şi spaţiul ei, uitând că nu învăţăm vreun dans de societate şi că, de fapt, gătim împreună. Spaţiul meu de lucru devine rapid inundat de mânuţe harnice care încropesc chifteluţe de legume. Dacă până acum aveam 10 chifteluţe viabile şi aparent mâncabile, acum mai avem 3 chifteluţe şi mulţi meteoriţi care parcă strigă după ajutor atunci când sunt aşezaţi pe hârtia de copt cu mare fineţe, de degețelele talentate. Îi acceptăm şi pe ei, perfecţi de defecţi ce sunt, fiindcă sunt făcuţi cu dragoste. Îi punem la căldurică şi promitem că-i mâncăm cu entuziasm chiar dacă au fost ornaţi în ultim moment cu praf magic ( a.k.a gris, că acela era la îndemână).

Să mâncăm bucuroşi!

Sursa foto: www.babysignlanguage.com

 


6 Comments

    • Bineinteles! Tot ce este abstract ca forma si crocant pe margini unge stomacul si sufletul! 🙂

      Reply

  1. si fiica mea mica strangea de toate in cos! Acum ii dau task-uri: adu-mi aminte sa iau conserva de porumb, piine etc. – asa ca ii tinea putin atentia acolo.
    In rest, de vreo 3 ani mergem la piata saptamanal ( la supermarket maxim 1 data pe luna). La piata ii dau libertate sa ia ce vrea, de obicei fructe ia, dar si cate un ardei care in rontzaie pe loc, spre deliciul vanzatorilor, pt ca de obicei vad copii cu … bomboane.

    In rest, imi fac meniu pe o saptamana, nu sunt capabila sa decid zilnic – asa ca vinerea seara rasfoiesc net, minte, frigider, dulap, si fac meniu si lista pe urmatoarea sapt.

    Reply

    • Noua inca ni se pare ca ne putem organiza din mers :)) Trebuie sa luam aminte la cele mai cu experienta 🙂

      Reply

      • nu am nicio sansa cu job, iesit in parc, cursuri, greblat in casa/bucatarie, teme, gradinarit si inca 100 de hobby-uri care de care mai tzacanite. De fapt e gresit ca am pus pe ultimul loc bucataria, am pe ultimul lor: greblatul in casa – ajung sa fac numai in weekend, si atunci prost. Jale :).

        Reply

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.