" />

Despre punctualitate

4.-Punctuality-300x199Cât de punctual poţi fi atunci când ai de pregătit (cel puţin) şi un copil mic?

Pai…depinde de situaţie.

Studiu de caz 1:

Bebeluşul e mic mic. Abia ne obişnuim cu viaţa în trei, cu pregătirea gentuţei pentru plimbare şi, colac peste pupăză, ăsta mic e născut iarna. Deci hainele sunt mai multe. Te îmbraci tu prima şi apoi transpiri pănă îl îmbraci şi pe el şi ieşiţi din casă cu viteza luminii, ca să nu se încălzească prea tare. Nu ştii exact cât durează toate astea pentru că la fel de bine poate fi gata îmbrăcat şi să miroşi necesitatea de a schimba de urgenţă scutecul. Deci o iei de la capăt cu dezbrăcatul şi îmbrăcatul.

În tot acest timp, soţul te sună şi repetă obiceiuri de pe vremea când eraţi doar voi doi şi unele lucruri erau posibile, anunţându-te că ajunge în cinci minute şi că vă aşteaptă jos. Poţi ajunge în cinci…30 de minute. Cine mai ţine socoteala?

Studiu de caz 2:

Copilul este acum mai mare şi mai cooperant. Mergem la piscină în familie. La plecarea de la piscină, eu îl iau pe cel mic în vestiarul nostru iar tatăl merge singur în vestiarul bărbaţilor. Duş copil, duş mamă, uscat păr copil, uscat păr mamă, îmbrăcat copil, îmbrăcat mamă, toate într-un timp record aşa încât pruncul să nu-şi piardă răbdarea. Odată ajunşi în recepţie, constatăm că tatăl nu este gata şi că n-a ieşit încă de la duş.

Aici nu este neapărat vorba despre punctualitate, cât despre o enigmă care va rămâne multă vreme nedezlegată. Pentru a-i găsi o justificare pentru întârziere, va primi el copilul în grijă data viitoare.

 

Studiu de caz 3:

Avem programare la dentist dimineaţa la ora 10. În mod normal odorul se trezeşte la ora opt aşa că este timp suficient pentru ritualul de dimineaţă şi să ajungem la timp la cabinet. Dar într-un mod absolut abstract, e ora nouă şi băiatul doarme în continuare. Dacă îl trezesc, aş avea de tras întreaga zi cu mofturi şi nemulţumiri. Dacă îl las să doarmă, pierd programarea. Aleg cea mai bună variantă: sun la clinică şi stabilim altă zi, la o oră mai târzie.

 

Studiu de caz 4:

Ne dăm adesea întâlnire cu prieteni care încă nu au copii. Noi ajungem întotdeauna primii iar ei ajung cu întârziere. Concluzia este că noi suntem, totuşi, punctuali, chiar şi în condiţii în care neprevăzutul joacă rolul principal  🙂

 


One Comment

  1. cand era fiica mea mica si iarna si ieseam afara, ii trageam peste costumul de casa un combinezon gros si pac in marsupiu. Si gata.
    Pasi: pregateam haine eu, combinezon, marsupiu, portofel. Ma imbracam eu, incaltam, inhamam pe mine marsupiul si apoi copilul in combinezon, fermuar, si bagat in marsupiu si deschis geamul.

    De cand e copila mare, adica aproape 4 ani, mergem la piscina. Dusul e optional (desi uneori prefer sa vin cu samponele si sa nu mai fac baie acasa in seara aia 😀 – ssst – fac economie la apa), si sar si cu uscatul, pun niste caciuli iarna. De la 6 ani a inceput piscina la scoala si nu ii usuca nimeni pe cap asa ca…

    Reply

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.