Programarea miracolelor la minut

plan bNașterea unui copil este un miracol. Mda. Dar până și miracolele se pot programa, nu-i așa?

La ce bun atâta suspans? Unele femei nu suportă prea bine tensiunea așa că mai bine să știe una și bună și programează venirea pe lume a pruncului. Nu intenționez să detaliez motivele pentru care se ajunge la asta. Că sunt justificări medicale sau că e o alegere proprie, partea haioasă constă în temeiul din spatele alegerii datei în care minunea se va produce.

Brusc, femeile devin mici dumnezei care hotărăsc ora și minutul acestui act de creație divină, ținând cont de dorințe proprii, uneori hilare:

1. Să se nască pe 5 decembrie, ca s-o cheme Nicoleta și s-o sărbătorim întemeiat;
2. Să se nască pe 5 decembrie, că eu sunt născută pe 5 iunie și soțul pe 5 mai și uite așa menținem cifra 5 ca fiind una comună întregii familii;
3. Să se nască într-o joi, ca să prind week-end-ul în maternitate și să prindă și soțul mai multe zile libere;
4. Să se nască pe 23, ca să fie Scorpion;
5. Să se nască pe 30 martie, ca nu cumva să se vină pe lume pe 1 aprilie, de ziua păcălelii;

6. Să se nască pe 13, că i-am făcut astrograma natală și atunci se vor alinia perfect planetele, orașul, strada, ascendentul și cu cine mai trebuie să se alinieze ca să-i meargă bine în viață;
7. Să se nască pe 14 februarie, ca să ne amintească mereu de dragostea noastră (în caz ca uităm de ce ne-am luat).

Sursa foto: google.images

 

 

Hai la teatrul de păpuși, ca să ne speriem de urși!

cei-3-purcelusiDuminică s-a jucat piesa “Cei trei purceluși” la teatrul Țăndărică. Știți piesa? E aceea în care fiecare purceluș își construiește o căsuță ba din paie, ba din lemne sau din cărămidă, apoi vine lupul și suflă pe rând peste ele ca să prindă purceii etc. N-o mai detaliez, că o știți.

Ceea ce (poate) nu cunoașteți este varianta teatrului Țăndărică.

Continue reading Hai la teatrul de păpuși, ca să ne speriem de urși!

Eşti însărcinată? Dormi acum, cât mai poți!

sleep1 Este unul din îndemnurile caraghioase adresate femeilor însărcinate, ca și cum în perioada sarcinii ar trebui să strângi mai tare din ochi, pentru a contoriza cât mai multe ore de somn decât de obicei.

Dar hai să zicem că e așa și să analizăm punctual contextul. Să zicem că aș vrea să dorm…dar pot?

Să începem cu seara, care începe cu foiala. Mă foiesc de parcă aș fi pe jăratic, nu într-un pat confortabil. Mă întorc pe toate părțile, până ajung să schimb patul cu totul, să văd dacă la fel mă foiesc și în alt culcuș. Poate aici e stricat feng shui-ul. Și când nu mă foiesc, mă scarpin. Mă mănâncă fiecare centimetru de piele, de zici că am cel puțin o crescătorie de purici pe mine. Nu contează câte uleiuri întinzi pe mine, care mai de care mai bio, că fac baie, precum Cleopatra, în lapte acru de măgăriță (ipotetic vorbind, pentru că practic, baia îndelungată este un lux cu un copil de doi ani jumătate în casă). Pielea mă mănâncă și îmi petrec prima parte a nopții scărpinându-mă. Unde nu ajung să mă scarpin cu mâna, la gambe spre exemplu, frec piciorul cu totul de marginea patului. Funcționează!

Nici nu adorm bine că încep să mă trezesc de câte trei-patru ori, pentru a merge la toaletă. Cele câteva kilograme care apasă pe vezică nu țin cont că e zi sau noapte. Există, deci apasă.

Noaptea este și timpul coșmarurilor pentru copiii mici și nu numai. Așadar, mai adăugăm ocazional încă o trezire sau două, că visează copilul urât și plânge. Cu câteva întreruperi de somn la activ constați nervoasă că și un iepure fricos, care doarme sub cerul liber, are parte de mai mult somn decât tine.

Fără să-ți dai seama, s-a și făcut dimineață. Atunci când somnul e mai dulce și îți tragi plapuma până la dinți, ca să stai cât mai mult la căldurică, vine copilul care te cheamă în ritmul unei plăci de vinil defecte: “Haide în fagiulie (=sufragerie), mami! Maaaaami! Tlezilea!!! Haide să ne jucăm! Vlei? Vii? Vlei?”

Te gândești/speri că dormi la prânz cu odorul. Asta dacă poți dormi exact atunci când adoarme el. Eu, de obicei, stau prost cu sincronizarea. Și dacă vreau să ațipesc, are el grijă să-mi sară somnul. Pentru că fix atunci îi trebuie orice numai să nu adoarmă și să nu mă lase să adorm. Să stea la oliță, să trăncăne, să descopere jucării demult uitate, să trăncăne, să mănânce, să trăncăne…

Peste zi, se adună oboseala. Cele 30 de minute de mișcare recomandate obsesiv în media, se transformă în cele trei ore de mișcare pentru că, odată ieșiți la joacă, revenirea în casă nu se face înainte de căderea nopții. Ce dacă ești aproape de termenul estimat al nașterii? TREBUIE să poți iar oboseala nu este o scuză acceptată.

Mă lamentez în stânga și-n dreapta despre cum nu pot dormi în ciuda oboselii acumulate. Și aflu o ipoteză cel puțin paradoxală: păi dacă mănânci prea sănătos?! Normal că ai energie neconsumată! Asta era!! Trebuie s-o dau pe fripturi și cartofi prăjiți și să mai las spanacul și broccoli.

Și se face seară și o iau de la capăt. În concluzie: de câte ore de somn are parte o gravidă?

Sursa foto: pinterest

10 lucruri mai ușoare decât să-ți dezveți copilul de suzetă

image1. Să faci cațărări legată la ochi și încalțată cu pantofi stiletto, în timp ce mănanci cu bețe chinezești supă de pui.

2. Să alergi la un maraton de 10 kilometri după ce nu ai mai dormit o noapte întreagă de cel puțin doi ani.

3. Să îți faci un contur la ochi cu tuș, ajutându-te de o mătură pe post de pensulă, fără să ai oglindă, în timp ce străbați orașul cu tramvaiul.

4. Să asculți timp de 24 de ore, fără întrerupere, coloana sonoră a filmelor cu și despre arte marțiale.

5. Să faci ocolul cartierului în pasul ștrengarului, îmbracată într-o rochie de seară tip sirenă.

6. Să gătești un adevărat festin de Crăciun când în frigider ai doar apă minerală și frunze de pătrunjel.

7. Să prepari o prăjitură raw-vegană din pulpe de pui.

8. Să obții titlul de doctor în medicină fără să fi pus mâna vreodată pe un stetoscop.

9. Să ai un abdomen cu pătrățele la o săptămână după ce ai născut.

10. Să-ți faci singură pedichiura purtând mănuși de box.

Lucrăm la ASTA!

550O cunoștință din parc, mama unei fetițe de aceeași vârstă cu băiatul meu, îmi mărturisește nu tocmai șoptit, cu un ochi la burta mea de gravidă și cu altul la mine: “Și noi lucrăm la ASTA!”
“Cu ce frecvență mai exact?”, îmi venea mie s-o întreb, dar mi-am ținut gândul pentru mine. Ce sens avea să dezvoltăm?

Alta, care era de față dar neatentă atât la discuție cât și la expresia plină de subînțeles a doamnei care tocmai îmi declara că are parte de activitate sexuală, a întrebat senină: “La ce lucrați?” Credea sincer că se vorbea ceva despre serviciu.

Continue reading Lucrăm la ASTA!

Liniște la masă!!!

imageZi de vacanță într-un oraș cosmopolit, zice-se că e patrimoniu UNESCO. Totul foarte frumos, gospodărit la linie, în stil belgian, cu oameni primitori și zâmbitori în flamanda lor chinezească pentru mine.

Intrăm cu păpădia într-un restaurant italian, după o întreagă zi de plimbat și sărit prin bălți, în speranța că la italian nu primim cartofi prăjiți Continue reading Liniște la masă!!!

Dragostea în vremea copilăriei

delillo-r-22

Cinci momente în care îţi vine să-ţi iei câmpii şi pe care specialiştii le omit ca exemple în metodologia parenting-ului iubitor şi complet necondiţionat:

1. Vii de la cumpărături cu şase plase grele, de care copilul trage până le rupe în faţa blocului (produsele ajungând pe trotuar) din dorinţa de a fi luat ACUM în cârcă sau în braţe;

Continue reading Dragostea în vremea copilăriei