" />

Părinți anonimi

Mi s-a izbit azi de ochi un afiş care mi-a captivat atenţia pentru câteva minute bune. Se anunţă cu trâmbiţe şi tarife (bineînţeles) că se organizează Grup de suport pentru părinţi. Se doreşte, chipurile, a fi încă un cadru în care să învăţăm de la cei mai învăţaţi cum să fim părinţi. Nimic rău în asta…cu toate că mie, sincer, îmi sună a “să ne sprijinim unii pe alţii în procesul de a ne suporta copiii”. Nici nu ştiu dacă e de râs sau de plâns. Pe mine, una, m-a pufnit râsul. Asta pentru că deja îmi imaginam cum fac

Citeste mai mult

Când știi că ești cu adevărat obosită?

Atunci când adormi cu capul pe piesele lego și nu te deranjează. Ba chiar ți se par mai moi decât perna. Când copilul îți strigă în ureche să te joci cu el iar tu mormăi în semn de aprobare și încurajare pentru el ca să-și continue jocul fără partener, ca tu să-ți continui sforăiala. Când cearcănele se asortează perfect cu sprâncenele din punct de vedere cromatic. Când bei o cană de cafea la 9 seara și apoi adormi buștean. Când nu poți articula răspunsuri la întrebări și tot ce-ți iese pe gură este un mârâit continuu. Când ziua începe invers:

Citeste mai mult

Pun “nu vreau” pe repeat și îl repet la nesfârșit

Așa era piesa celor de la Voltaj, nu? Mă rog, cu mici modificări. Cert e că așa sună la noi acasă. Și o aud de dimineață și până seara. Și o tot aud de vreun an, deci m-am cam săturat de ea. Nu vreau să ies afară, nu vreau să mergem în casă, nu vreau să mănânc, nu vreau să mănânc DIN AIA, nu vreau să mă sui în mașină, nu vreau să cobor din mașină, nu vreau la grădiniță, nu vreau să plec de la grădiniță, nu vreau să dorm etc.