Pun “nu vreau” pe repeat și îl repet la nesfârșit


MyToddlersVocabularyConsistsofSayingNoAșa era piesa celor de la Voltaj, nu? Mă rog, cu mici modificări. Cert e că așa sună la noi acasă. Și o aud de dimineață și până seara. Și o tot aud de vreun an, deci m-am cam săturat de ea.

Nu vreau să ies afară, nu vreau să mergem în casă, nu vreau să mănânc, nu vreau să mănânc DIN AIA, nu vreau să mă sui în mașină, nu vreau să cobor din mașină, nu vreau la grădiniță, nu vreau să plec de la grădiniță, nu vreau să dorm etc.

Scotocesc ungherele minții după cărțile și articolele pline de sfaturi pe care le-am citit conștiincioasă, cu iluzia că voi ști să reacționez corect în orice situație, dar nu reușesc să găsesc soluția. Spre exemplu, un psiholog care a publicat enșpe cărți pe tema aceasta, spunea ceva de genul că ei sunt mici și prostuți și că soluția garantată este să le propui ceea ce vrei, dar sub o formă mascată. Dacă vrei să-l duci la plimbare, de exemplu, să-i amintești că mergeți la leagănul lui preferat. Și, promite psihologul, copilul uită de toată negația și dă fuga afară plin de entuziasm. Toată lumea e fericită.

Am încercat și eu, când nu voia să se încalțe ca să ieșim. I-am zis de leagăn, de mașinuțe, de prietenii din parc…după care am scos artileria grea: hai să ieșim ca să mâncăm înghețată! Răspunsul a venit la fel de ferm: nu vreau!
Vrei să stăm totuși în casă și să ne jucăm aici?, am continuat eu.
Nu, la fel de ferm. Vreau înghețată!

Na, că m-a luat gura pe dinainte și acum am o problemă în plus.

Singura soluție pe care o mai vedeam la o astfel de răscruce era să tac din gură. Orice întrebare părea că subestimează inteligența copilului care nu voia să se lase păcălit. Deci pentru cine sunt scrise cărțile acelea totuși?! Pentru părinții care se ghidează după zicala: speranța moare ultima?

Am mai încercat o diversiune, la fel de haioasă. Într-un moment de criză în care băiatul meu îmi cerea să-l las să țină bebelușul abia născut în brațe, i-am oferit o alternativă isteață (am crezut eu): îți cumpăr o păpușă și poți s-o duci pe aceea în brațe cât vrei! Rezultatul a fost peste așteptări: crize, tăvăleli pe asfalt și urlete ce se aud și din stratosfera. Și “nu vreau” repetat de prea multe ori ca să mai fie digerabil.

Singurele dăți când aud “mai vreau” în loc de deja uzatul “nu vreau” se referă la biscuiți sau la diverse activități care deranjează teribil, cum ar fi bătutul cu un ciocan într-un calorifer.

Așadar, lămuriți-mă voi: ce e de făcut când copilul nu vrea și nu vrea să înțeleagă? Cu cât le explici mai tare, cu atât se ambiționează să nu priceapă. Dacă îi ignori, dezvoltă frustrări. Care e calea de mijloc? Să le explici, dar numai puțin?

Sursa foto: google.images

 


2 thoughts on “Pun “nu vreau” pe repeat și îl repet la nesfârșit”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *