" />

Un bebeluș, doi bebeluși


image

Odată cu primul copil ieși în parc dornică de schimb de experiență. Urmărești, cu ochii sclipind de încântare, cărucioarele și locuitorii acestora, le estimezi vârstele și cauți cu privirea și cu vorba persoanele care îi plimbă pentru că ai ceva în comun cu ei: un bebeluș. Și ești curioasă cum sunt și alții, pornind sa la premisa nerostită că al tau oricum e cel mai grozav.

Ți se comunică vârsta cu precizie de minut și de acolo începe transferul de informații: și al tău cât a avut la naștere? Și cum doarme? Cât și ce mănâncă? Și eterna întrebare: doarme toată noaptea?
Câte scutece schimbă pe zi, frecvența tranzitului intestinal, numărul exact de săptămâni, zile, ore și minute când a schițat primul zâmbet, din ce biberoane mănâncă sau de la care sân e hrănit mai des și de unde îi sunt achiziționate hainele. Constați că fiecare mamă are convingerea că deține adevărul absolut și astfel acesta trebuie propovăduit cu orice prilej, oricărei perechi de urechi dispusă sau nu să asculte. EU am făcut așa, EU cumpăr de acolo, EU îi fac baie la ora X și tot așa.

Revin. La primul bebeluș ai răbdare să asculți toate acestea, la schimb cu informații pe care tu însăși ești dornică să le oferi. Ba chiar răspunzi cu înflăcărare și multe multe detalii. Toate mămicile se uită galeș către ceilalți bebeluși și radiază de fericire la gândul că lumea e atât de frumoasă cu atâția prunci în ea.

După un an de nopți nedormite și alți doi de crize de plâns, cauzate de creșterea dinților, de crize de personalitate, de răceli și gripe, de crize de personalitate și, am uitat să menționez, de crize de personalitate, se mai atenuează pornirile gingașe. Îți vezi de copilul tău și speri din tot sufletul că se va potoli în curând. Nu te mai uiți la ai altora, nu te interesează câte crize fac ei. Îți dorești doar ca al tău să nu mai facă.

La al doilea bebeluș cu care ieși la plimbare ai deja o atitudine de sihastru. Vrei să fii lăsată în pace pentru că deja știi ce te așteaptă. Și pentru că nu contează câte scutece schimbi zilnic, pentru că e o informație inutilă. Și pentru că tot entuziasmul îți piere atunci când ai doi copii răciți în loc de unul. Și pentru că nu vrei sfaturi și discuții entuziasmate cu o mamă care e abia la început de drum. Plânsetele pe care le auzi aproape zilnic ți-au tocit simțurile și răbdarea.

Bunătatea din suflet, venită la pachet cu maternitatea, te determină să-ți protejezi aproapele și să nu îl sperii cu ceea ce va urma. Să afle fiecare pe pielea ei, zic!

 

Sursa foto: google.images


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.