Născut în decembrie

imageDecembrie este o lună specială. N-o spun doar așa, ca un clișeu, ci fiindcă la noi în familie, odată cu întoarcerea filei de calendar cu 1 Decembrie, începe forfota.

Avem marele noroc ca toți trei să fim născuți în Decembrie. Ba mai mult, doi dintre noi, în zilele de lângă cei doi Moși iar celălalt, undeva între ceilalți doi, ca fratele mijlociu într-un grup de trei frați, frate care câteodată își pierde identitatea, în cazul nostru fiindcă nu e născut langă niciun Moș.

Da, acum știi despre ce vorbesc. La noi, chiar ESTE luna cadourilor. Ai spune că, norocul nostru, în Decembrie, ni se acrește de câte cadouri și urări de bine primim! Și că lista dorințelor e pe deplin bifată. Însă, înainte să pornești cu invidia,  îți spun sincer că pentru mine cel puțin, an de an, e la ordinea zilei să primesc cadoul de ziua mea în pungă cu Moși, reni, fulgi sau brazi, ba chiar să primesc de ziua mea globuri sau te miri ce alte lucruri de pus pe bradul sau pe masa de Crăciun.

De câțiva ani încoace, nu mai am grija ambalajului, fiindcă începând cu 3-4 Decembrie, întrebările curg gârlă. “Pe cât e ziua lui? Că tot uit.. Sunteți așa aproape unul de celălalt!” sau “Ziua micuței pe cât era? Înainte sau după Crăciun?” Apoi, încep întrebările mele retorice în privința cadourilor. Am de luat pentru soțul meu și fata mea, câte 3 cadouri – de cei doi Moși și de ziua lor – pe care să le ofer la intervale scurte, fără să creez confuzie între sărbători. Am reușit să fac asta cu soțul meu (sper), dar cu ghemotocul meu de fată e cam greu, având în vedere ca ziua ei e în fiecare zi.

Dar până mă lămuresc eu cu cadourile, din prima săptămână a lunii, curg torturile gârlă! Tortul meu, tortul lui și tortul fetei. Toate presărate cu alte dulciuri de Moși și prăjituri de sărbătoare, de ne crește nivelul de energie peste cotele maxime acceptate de un copil de 3 ani. Toate torturile, neapărat, să fie potrivite pentru copii și, dacă se poate, ornate cu roz și mov. Pană la urmă, ce contează ce culoare au torturile dacă oricum eu și el nu apucăm să suflăm în propriile lumânări?! Dacă avem norocul să mai și primim un tort cadou, pe el va scrie neapărat La mulți ani pentru toți trei, în diferite combinați de inițiale, cu un amalgam de lumânari înșirate, a căror sumă depășește media de viață a celor mai sănătoși băștinași maiași.

Ne punem apoi problema esențială. Unde și cum sărbătorim??? Avem și prieteni comuni (culmea) și ar fi haios să îi invităm pe toți, la distanță de doar cateva zile, la două petreceri de adulți și una de copii. Unde mai pui că oricum vin și copiii la ambele, că vrei că nu vrei. Unde mai pui că se mai și colindă în luna aceasta și ne întâlnim iar, de cel puțin încă o dată, în cazul în care nu petrecem și de Anul Nou împreună. Și atunci, pentru a limita consumul de calorii și de suc de struguri, încep grupările de aniversări – ziua mea și a lui și apoi ziua ei. Partea faină e că mereu uită careva că ne sărbătorim împreună. Dar am găsit un remediu și pentru asta și, ca să fim siguri că noi nu uităm unul de celălalt, facem aniversări individuale și acasă, ca să se simtă fiecare apreciat, așa cum e și normal de ziua lui.

Odată ce am stabilit unde, cum și de câte ori ne sărbătorim, nu așteptăm cu mare pregătiri evenimentul, fiindcă până acum nu a fost an în care să nu anulăm vreo sărbătorire, fiindcă fie noi, fie majoritatea invitaților suntem doborâți de virozele decembriste. Dacă ne mai vine și ideea genială de a reprograma aniversarea, pe când măcar unul dintre noi e sănătos tun, bagăm pe toată lumea în ceață pentru la anul, în privința zilei de naștere reale.

În toata goana aceasta după sărbătoare și cadouri, cea mai caștigată este fata noastră, care mereu primește cadouri și de zilele noastre, și de Moși, și de ziua ei.

Și, ca și cum ce am spus până acum nu ar fi destul, ceea ce mă amuză cel mai tare sunt unele dintre urările pe care le primesc. Ele sună cam așa: La mulți ani! Și pentru tine, și pentru soțul tău, și pentru fata ta, că în curând e și ziua ei! Și Crăciun Fericit și să ne vedem cu bine la anu’!

Acestea fiind spuse, am mare noroc că nu mă cheamă Nicoleta sau Eugenia, sau ambele. În rest, sănătoși și voioși să fim, la anul și la mulți ani!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *