Când mama devine leu, indiferent de zodie

imageNu ştiu cum să vă descriu mai bine o mamă înfuriată. Pot doar să încerc, însă, ca să înţelegeţi bine la ce mă refer, musai trebuie văzută în acţiune.

De obicei se aprinde atunci când e vorba de copilul ei sau de aluzii directe sau indirecte la abilitățile sale de a-l crește sau, să ne ferească Cel de sus, la capacităţile copilului ei. În acel moment realizezi că pentru mame nu există decât o zodie. Zodia leului sau mai bine zis, a leoaicei.

Descrierea se apropie cumva de imaginea unui leu, cu toate caracteristicile sale fizice, însă însoţită de alura unei leoaice în perioada cea mai hormonală din viaţă sa. Este prezentă coama învolburată, specifică masculului – care cu uşurinţă se poate egala cu câteva bigudiuri şi meșe bine aşezate la coafor – și postura regească, cu pieptul în faţă, gata de atac. Aş mai adauga şi scosul fumului pe nări și bătutul din copită, deşi acestea aparţin altui patruped, mai puţin fioros dar al naibii de încăpăţânat – şi zodiacal dar şi comportamental.

Acum că aveţi o idee vagă la ce sau mai bine zi la cine mă refer, să vă spun în ce situaţii sunteţi în pericol de a da peste regina tuturor speciilor.

1. Momentul în care ajunge acasă şi îşi găseşte copilul lăsat în grijă altcuiva, uitându-se la desene.

2. Momentul în care vine acasă. Punct.

3. Momentul în care copilul ei, împins fiind (întotdeauna pe nedrept de un copil mereu mai prost crescut), lasă buza în jos, semnalând că urmează un anumit tip de plâns.

4. Momentul în care altcineva minimalizează efectul buzei copilului ei lăsată în jos, pentru ceea ce este destul de evident că sunt motive îndreptăţite de supărare.

5. Momentul în care îşi aduce aminte că odată ca niciodată, cineva cu sau fără discernământ a îndrăznit să facă ceva ce a cauzat lăsatul buzei în jos, buza care prevesteşte un … Ştiţi deja.

6. Momentul în care ştie că al ei copil e perfect capabil să mănânce singur şi altcineva îl hrăneşte ca pe un bebeluş. Acest lucru sigur detemină lăsarea buzei în jos, de aceasta dată la mamă, dar nu în semn că urmează vreun plâns, ci în semn că se pun bigudiurile pe coamă.

 

foto: www.animals.sandiegozoo.org

Medicina e bună, medicul n-a fost


imageStati, nu dati cu pietre, ca nu eu am zis asta. Ati rade, dar a venit chiar din gura unui medic. Ce e drept, homeopat. Si suna altfel – homeopatia e buna, homeopatul e prost. Dar dupa regula ,,cainele e patruped, patrupezii sunt mamifere deci cainele e mamifer” si homeopatia e tot medicina. Asa ca mi-am permis acest titlu, in speranta sa atrag putina publicitate, chiar si negativa.

Am ajuns saptamana aceasta la performanta de a consulta trei medici cu copilul meu, as minti daca as zice ca trei medici mi-au consultat copilul, fiindca macar una din cele trei nu se poate numi consultatie. Si nu pun in calcul lipsa  abilitatilor de a comunica cu un copil, care dupa umila mea parere neavizata medical, ar trebui sa faca parte din competentele unui pediatru. Trei medici intr-o saptamana. Si asta nu pentru ca as fi picky – adica mofturoasa rau cand aleg ceva- (da, am dreptul sa folosec englezisme la cate frustrari am adunat, cum am si dreptul sa nu pun diacritice azi) ci fiindca unii medici, mai ales cei renumiti (a se nota ca nu spun si buni) se cred un fel de zei, indreptatiti sa te abtiguie. Fie ca mergi cu copilul prea repede la consult fie ca mergi prea tarziu. Fie ca i-ai dat sau nu i-ai dat de durere. Fie ca i-ai desfundat sau nu nasul. Nicicum nu ii nimeresti. Urgenta TA nu e niciodata urgenta destul pentru ei si, daca mergi de “neurgenta” te cearta ca nu ai mers mai repede. Cand suni – de ce suni, cand nu suni – de ce nu suni, te consulta (adica pe copil) parca in scarba, dar nu pot urmari cazul apoi, ca sunt mereu ocupati, ca la spital e mai greu, ca sa mergi la cabinetul lor privat, ca dracu’ sau mama lui. Si numerele lor de telefon sunt date super confidentiale, care nu pot fi sparte nici de programul acela pentru care se scuza deunazi Apple ca nu il va instala pe Iphone, in ciuda insistentelor guvernului american.  Nu stiu ce sa zic, eu nu sunt medic, dar din cate stiu eu, cand incepi o munca cu cineva, fie el pacient, client, borcan de muraturi  sau chiar un strat de ceapa semanata, ar fi frumos sa continui sa il urmaresti, sapi, scapi de buruieni, pana cand poti manca ceapa.

As incerca sa vorbesc mai pe intelesul tuturor, insa dupa nopti nedormite nici eu nu ma mai inteleg.
Cert este ca ar trebui adaugat la juramantul lui Socrate una alta. Cum ar fi, daca incepi ceva si termina. Nu de alta, dar colegul tau care preia cazul nu e niciodata de acord cu ce ai consultat sau n-ai consultat tu. Socratele lui e un pic altfel. Sa nu mai zic de mutrele pe care le face cand aude ce tratament ai dat…

Acestea fiind spuse, sanatosi sa fim!

Am băgat spaima în vecini

image

Mă știu toți vecinii din scară. Ba chiar am senzația că se feresc de mine, pentru că mereu, când mă întâlnesc cu ei la intrarea în bloc, îi pun să țină câte un copil. Sau să-mi care o plasă până la ușă. Sau să-mi ducă o geantă. Ceva, orice, numai să nu-i văd că stau cu mâinile-n sân!

Continue reading Am băgat spaima în vecini

Cu copilul de trei ani în vacanță

 

Vacanța n-ar fi la fel de (liniștită) palpitantă fără micuțul sfătos prin preajmă. Totul decurge lin, conform planului, fără nicio bătaie de cap. Dar să vă dau câteva exemple, ca să înțelegeți mai bine ceea ce vreau să spun:

Continue reading Cu copilul de trei ani în vacanță