" />

Micul Big Bang

ODespre relativitatea timpului am mai scris. Ai să spui că mă repet, însă este un subiect atât de ofertant, încât merită să revenim la el. Și ce dacă ne repetăm? Repetitio est mater studiorum, cică. Nu și în ceea ce privește eforturile zilnice de a-ți lămuri copilul să salute când intră sau iese dintr-o încăpere. Atunci intervine altceva: Dura lex, sed lex. Și legea o cam face cel mic, recunoaște. Însă, cu răbdare, sper că Experientia docet. Dar să nu derivăm de la subiect, că ajungem de la latină la sarmale. Citesem deunăzi, într-unul din momentele mele în care mă

Citeste mai mult

Ciocolata de casă – cea mai bună rețetă

Azi ne-am trezit într-un mood à la Montessori cu miresme de Waldorf și presărat cu învățare prin joacă. Și ce să facem cu atâta energie debordantă? Ciocolată! De casă! Adică homemade, handmade, uneori feetmade. Nu! Nu! Nu e vegană, nu e raw și nu e fără zahăr. Este C I O C O L A T Ă! Fiindcă avem și un spirit de parenting democratic și mai facem cum vrem, uneori. Și am facut muuultă. Să vă dau rețeta:

Cum tratăm mucii?

imageDeseori suntem sfătuiți să fim atenți la balaurii ce ies sau nu ies din nasul copiilor noștri. Ne sfătuiesc persoane avizate, dornice să prevină, pe care normal ar fi să le ascultăm. Câteodată, rar ce e drept, ne sfătuiesc să tratăm mucii acasă, să izolăm copilul de colectivitate (a se înțelege prin colectivitate: școală, grădiniță, loc de joacă, dar și sala de cinema unde unii vor să își ducă copilul la film fără să iasă de acolo cu o enteroviroză),  în funcție de culoarea mucilor, viteza de curgere, vâscozitate, abundență și altele. Și atunci  vine greul… Când trebuie să rămâi acasă cu copilul tău și mai ales cu mucii lui…

Haideți să vă zic eu cum tratează, de fapt, unii mucii.

1. Cu ignor. Se fac că nu ii vad. Ce contează dacă sunt acolo, ies din nas și le fac cu mâna? Închid ochii și trimit copilul la gradiniță, școală, loc de joacă – dupa caz – și Doamne ajută!

2. Cu indiferență. E nasul infundat? Sau, mai rău, îi curg mucii în gură?  N-are nimic… E sezonul…Să facă și alții imunitate după nasul copilului lor și cheful părintelui. De ce să își ia ei liber de la muncă, să ingrijească copilul, când pot alții să facă asta,  după ce mucii copilului lor găsesc mai confortabil nasul celorlalți copii, sau mai rău, gâtul, urechile sau sinusurile.

3. Cu miopie. Nu îi văd nici de aproape, nici cu lupa. Și ce dacă horcăie copilul și face balonașe la nări ce se văd și din spațiu? Ei nu văd bine, doar în aceste imprejurări. Copilului lor le-a curs nasul la creșă? Ce ciudat… Acasă la ei nu se întâmplă asta niciodată. Cred că are nasul ăla un buton de on/off ce se activează NUMAI după ce copilul e lăsat la creșă.

4. Cu daltonism. Avea muci? Serios? Verzi? Care cel mai probabil colcăie de microbi? Nu se poate așa ceva! Ei i-au văzut mucii, erau sigur incolori, ușor observabili, puțin spre galben, ca niște râulețe ce se trag din izvoare de sănătate.

5. Și, nu în ultimul rând, cu lipsă de respect. Și pentru muci dar mai ales pentru ceilalți copii și părinții lor.

sursă foto: https://www.lawrence.k12.ma.us

Româncele au talent…la sport

N-am știut că poate fi atât de amuzant să-ți asiști copiii practicând diverse sporturi. Să luăm, spre exemplu, înotul. După ce predai copilul antrenorului, la vestiar, mergi frumos în tribună ca să-ți urmărești și să-ți admiri odrasla. Și să le spui tuturor de acolo care e al tău și cât de bine înoată. Ce mai! Cel mai bine! Plesnește sufletu-n tine de mândrie și abia atunci începi să observi ce face restul lumii, care se află acolo pentru același lucru.