Vreau un cinema adevărat, de mall separat

VO-cinema-in-Barcelona

M-am trezit de dimineață gandindu-mă cu melancolie la vremurile în care nu existau așa zisele shopping resort-uri, în care găsești tot ce (nu) vrei. Vremurile de odinioară, în care rula un singur film la cinema și în care era cu adevărat un lucru relaxant să ieși la un film.

Ai să-mi spui că mă transform într-o babă posomorâtă, dar nu ai dreptate. E doar un început de sociofobie indusă de faptul că suntem oarecum constrânși să vedem un film nou, neapărat la mall. Da, știu. Nu mă pricep la tehnologie, nici la conectat televizorul la net Continue reading Vreau un cinema adevărat, de mall separat

Eu nu vreau să fiu Elsa

image

Ați văzut-o cumva pe Elsa? Cea cu ochii de faianță, pardon, gheață?

Nu știu altele mămici de fetițe ce simt, dar mie una, mi s-a acrit de Elsa asta. Nu știu cum și mai ales de ce a intrat în viața noastră și nu vrea să mai plece. Și sunt convinsă, uitându-mă în jur pe stradă sau în parc, că nu sunt singura care își dă ochii peste cap când aude Let it go, de la cea mai corecta engleză la variante româno-spaniole sau chiar coreene, în cazul fetelor de nici doi ani. S-a imprimat, această Elsa obraznică (și nu folosesc des acest cuvânt), fără să o cunosc, prin numeroasele subliminale pe care le transmite fetițelor, râzând de pe șosete, ștrampi, chiloți și bețigașe de curățat urechile, baloane și reclame pentru spațiile de joacă, ba chiar și de pe lipici și hârtie igienică, obiecte pe care și dacă vrei nu poți să nu le vezi, la mine în hipotalamus.

Îmi amintesc cu aceeași plăcere cu care își amintește cineva vreo traumă, prima oară când am făcut cunoștință cu ea. Am văzut cum se imprimă în atitudinea fetei mele, fără să fi văzut desenul animat, după o petrecere de zi de naștere, cu tematica regatului de gheață. Și, deși parea a fi o altă prințesă la care să viseze fetele noastre, pe mine una, m-a lăsat frozen de la început. Și acum, îmi trăiesc partea de stres post traumatic. E o stare asemănătoare cu senzația pe care o ai când trebuie să prinzi un zbor la 6 dimineața și îți sună alarma la 3, să te îndrepți spre aeroport. Nu, de fapt e senzația pe care o ai înainte de menstruație, când îți vine să pocnești pe oricine îți iese în cale. Nu, de fapt e vorba de ambele senzații împreună, combinate cu durerea dată de o așchie ce îți intră sub unghie și înmulțită cu nervii avuți din cauză că nu poți să o scoți singură.  Pe fetițele noastre însă, această Elsa, mare doamnă a desenului animaNt,  pretendentă la zmeurica de aur, pare că le cucerește dinainte să vadă filmul. Și apoi doresc să-l vadă! Și să-l revadă! Se fac, din câte aud, adevărate maratoane cu Regatul de gheață în weekend. Sau măcar cu playlistul filmului. Mai grav e că, dacă fetițele nu știu că există filmul, au de la cine să afle! De la alte elseiste. Da, ați auzit bine. E un curent. La fel cum eram noi “metaliste” sau “depechiste”. E plin parcul de ele, elseistele. Și toate se ceartă, dorind să fie ele Elsa și nu celelalte. Că Elsa e doar una dar una e în toate! Pe săraca Ana, nu o vrea nimeni. Și de ce ar vrea-o? Ana e calmă, simpatică, vrea să facă bine, are un look normal, alură de girl next door, e jucăușă și prietenoasă și vrea să câștige prietenia sorei ei. Toate acestea pălesc pe lângă rochia Elsei, părul blond și, mai ales, atitudinea de gheață. Pentru că, oricât de dureros ar suna, fetițele noastre cu asta rămân din personajul Elsa. Ele încă nu înțeleg și mesajul din spatele atitudinii reci și rămân doar cu dorința de a arunca gheață unele după altele. Orice ar însemna asta.

Un lucru știu. Eu când cresc mare, nu vreau să fiu Elsa.

Veni, vidi, vici

philips

 

Da. Exact stația de călcat din imagine am câștigat-o! Și e grozavă, pentru că am încercat-o înainte de a avea șansa să plec cu ea acasă.

Ce m-a cucerit? Pe lângă faptul ca netezește absolut orice țesătură, poți s-o uiți chiar și pe o cămașă de mătăsică și aceasta scapă nevătămată. Restul sunt detalii 🙂

Mulțumesc Philips și Simona Tache pentru această ocazie.

Spor la rufe!

 

 

 

Copii șmecheri, părinți blegi

image

Știți care e cea mai mare calitate a unui bebeluș sau a unui copil mic? E ȘMECHER dom’le!

Întrebi despre un copilaș ce face și ți se răspunde cum este. E șmecher! S-au dus vremurile când ți se răspundea că e bine, sănătos, galben de gras, frumos, iubitor, vesel, agitat, liniștit, gingaș, năzdrăvan. Toate acestea pălesc în fața atributului suprem: șmecheria.

Continue reading Copii șmecheri, părinți blegi

Hei! Mă vedeți? Mă auziți?

image

Așa-i că e grozav atunci când petreci o după-amiază cu prieteni dragi, de suflet, iar a doua zi, când vă regăsiți, ei povestesc despre tine în contextul zilei anterioare, ca și cum tu nu ai fi de față? Auzi tot ce se spune, bun sau rău, admirativ sau depreciativ, dar nu îi întrerupi pentru că nu-ți vine să crezi că dau dovadă de atâta lipsă de respect. Ești în mijlocul grupului și îi auzi. De ce te ignoră și nu ți se adresează în mod direct?

I-auzi! Acum își reamintesc ceva haios ce am spus. Adevărul este că a fost bună poanta. Poate ar fi mai haios dacă le-aș spune-o din nou. Dar văd că nu mă întreabă nimeni nimic. Nici nu mă observă.

Hmm! Ce urât din partea lor! Au trecut la etichetări. Cică aș fi timidă pentru că nu vreau să vorbesc cu oricine ne întâlnim. Ce să fac? Nu-mi plac toate fețele cu care interacționez, iar asta mi se pare firesc. Nici pe mine nu mă place absolut toată lumea. Dar nu-mi cer părerea așa că mai bine să nu cuvânt. Poate chiar nu-și dau seama că sunt și eu acolo și nu vreau să-i sperii.

Acum iar au dat-o în râs. Spun că am fost simpatică pentru că am stâlcit niște cuvinte și a rezultat altceva decât ceea ce voiam să spun. Se zice “vânătă”, iar eu am zis “vânătaie”. Și da, “înghețăm de cald” sună tare amuzant. Ha, ha! Poate am râde mai cu poftă dacă am râde toți. Dar eu sunt pe dinafară.

Vă place? Ah! NU vă place?? Cum nu??
ATUNCI NU LE MAI FACEȚI LA FEL COPIILOR VOȘTRI!

 

Sursa foto: www.parents.com

Vrei, nu vrei, bea Grigore apă!

image

Aflu dintr-un articol online câtă apă TREBUIE să bea un copil în funcție de vârstă și cum să aplici valoroasele zece sfaturi încă de pe acum, ca să eviți deshidratarea în timpul verii. Iarna faci ce vrei, dar vara trebuie să avem grijă. Iar un sfat nu este niciodată suficient. Însă zece dau mereu rezultate.

Eu am înțeles următoarele:

1. Bem apă pentru că trebuie să respectăm un grafic și nu în funcție de nevoia fiecăruia. Cum împlinește vârsta, cum mărești cantitatea. Fix de la aniversare. Sărbătoriți cu mai multă apă.

2. Copiii trebuie dresați și ignorați. Cum adică nu ți-e sete?! Ia și bea! Pe principiul enunțat de un mare fotbalist român, conform căruia “ai, n-ai minge, tragi la poarta!”.

3. Copiii nu au instincte de supraviețuire, așadar trebuie să le spunem noi când le e sete și când trebuie să respire. Așadar, copiii care reușesc să ajungă adulți, le datorează asta numai și numai părinților care le-au amintit la fiecare pas să bea mai multă apă.

4. Toți copiii de aceeași vârstă beau aceeași cantitate de apă. TOȚI.

Concluzia savantului articol este că pruncii trebuie să se “hiTrateze”, semn că nici ei nu știu prea bine despre ce vorbesc. Dar e la modă. “Hitratarea”, detoxifierea și evitarea “carbohidranȚilor“.

Sursa foto: National Geographic