În grija cui ne lăsăm copiii?

image

Am o prietenă mutată din străinătate în România, prin prisma serviciului pe care îl are soțul ei. El muncește pe brânci iar ea stă acasă cu cei doi copii mici din dotare.

Căutând ajutor, a angajat o bonă româncă, dar vorbitoare de limbă engleză.

Întrucât au trecut deja trei ani de când prietena mea se află aici, și pentru că este o femeie isteață, desigur, a început să prindă cuvinte și propoziții în limba română, suficient cât să aibă habar despre ce se vorbește în jurul ei.

Astfel, înțelege când bona o bârfește relaxat la telefon, în discuțiile cu soțul ei, comentând calitatea prânzului oferit gratuit și inclus doar ca bonus în salariul oferit. Că doar nu s-ar așeza doar mama și cu copiii la masă. O invită respectuos și pe ea să li se alăture.

Bona crede că amica mea dragă nu știe românește și devine slobodă la gură, comentând despre mâncare, copii și orice altă rânduială a casei.

Prietena mea a anunțat-o că va renunța la serviciile ei pentru că fetele ei vor merge amândouă la grădiniță. Pe ea a luat-o prin surprindere și a cerut recomandări…pe care nu le va primi în veci.

Ce te faci când nu știi ce să te mai faci? Mergi pe prima mână întinsă și plătită peste buget, sau cauți până găsești ce-ți place dar zăpăcești copiii cu atâtea personaje perindate prin casă? Pentru că am două astfel de cunoștințe care au căutat până au găsit pe cineva care să se potrivească doleanțelor familiei. Una a schimbat 16 bone iar alta 21. Pe numărate. Fără glumă.

Voi ce compromisuri ați face pentru o mână de ajutor?

 

Copilul precum ceasul elvețian

image

Pe vremea când copilul meu era bebeluș și ascultam alte mămici care se lăudau cu programul ca la carte al copiilor din dotare (în contextul în care eu mă plângeam de haos), ronțăiam la unghii cu frustrare că este ceva ce nu fac eu bine, iar toate celelate fac.

Să luăm exemplu somnul. Aș fi vrut ca pruncul meu să funcționeze precum un ceas, să adoarmă la ore fixe, în reprizele descrise în toate cărțile de specialitate.

Odată cu trecerea timpului, am dobândit resemnarea înțelepciunea necesară pentru a accepta că fiecare copil are ritmul propriu și că nu toți trebuie să doarmă cum spun specialiștii. Și să accept că al meu nu e prieten cu somnul.

Revenind la sfătoasele din parc, acestea îmi promiteau într-un cor duios: “Stai liniștită! Se va regla!”.

Am stat mai liniștită știindu-l nereglat, nu de alta dar riscam să dezvolt vreo psihoză complet nefolositoare. Singura psihoză pe care am dezvoltat-o este față de expresia “se va regla“, pe care nu mai suport s-o aud, deși în continuare îmi este servită ca un clișeu obositor.

Dacă au văzut că nu s-a reglat în fragedă pruncie, mi-au promis că se va regla odată ce va începe grădinița.

A început grădinița și tot nu s-a reglat. Aș trage de el dimineața dar mi-e milă să-i întrerup somnul îngeresc, așa că prefer să întârzierm decât să fim morocănoși toată ziua.

Deci nu, copilul meu nu s-a reglat și e ok. Nu e un ceas mecanic, căruia să-i învârtesc rotița ca să mai funcționeze câte ore vreau eu.

 

Fie vară, fie iarnă…

image

Am fost câteva zile sus, sus, sus, la munte sus, la o altitudine la care căldura și poluarea orașului au devenit doar amintiri neplăcute. Acolo, două categorii extreme de părinți:

  1. Cei care le pun căciuli copiilor când afară sunt 25 de grade dar adie vântul suficient încât să miște frunza.

  2. Cei care îi țin în pantaloni scurți și tricou în creierii munților, când afară plouă și sunt 8 grade, deși e luna iunie. Deci îi îmbracă respectând calendarul, nu și temperatura.

Teoretic, îmbrăcăm copiii după cum perpecem noi înșine temperaturile. Practic, aș fi de acord cu teoria aceasta dacă aș vedea și părinții cu căciulă pe cap în toiul verii sau cu gambele la vedere atunci când copiii dârdâie de frig în pantaloni scurți.

foto: google.images

Bunele maniere la masă

image

Ați observat vreodată, în detaliu, cum mănâncă un copil de trei ani un bol cu supă?

Duce lingura la gură, dar între timp este distras de un mic zgomot și se întoarce brusc să vadă despre ce este vorba. Varsă jumătate de lingură pe masă, după care instinctiv întinde totul acolo. Cred că au apucătura aceasta înscrisă în ADN: cum au făcut puțină mizerie, s-o întindă imediat.

Continue reading Bunele maniere la masă

Copiii vomită. Coafura rezistă!

image

Stabilesc împreună cu o prietenă să mergem la coafor, ca să ne facem ziua și pletele mai frumoase.

Ne organizăm din timp, discuțiile și planurile începând cu o săptămână înainte. Găsim dădacă pentru câte un copil, pe ceilalți doi urmând să-i luăm cu noi la salon. Fiecare din noi cu una bucată copil. Sunt mari, se înțeleg, se joacă împreună frumos, deci n-ar trebui să avem probleme.

Salon frumos, stiliste dragi și pricepute, una din noi cu vopsea pe cap, cealaltă spălată pe păr, ne hlizeam toate de mama focului. În culmea râsului nostru se dezlănțuie iadul: fata prietenei mele vine vomitând până la noi, în căutare de ajutor. În încercarea de a-i spune mamei ei ce se întâmplă, arunca jeturi de vomă inclusiv peste părul proaspăt spălat al mamei născătoare.

A avut loc o mobilizare extraordinară de forțe, în care fiecare își știa rolul cu exactitate. Una a luat copilul pe sus și l-a dus la baie să-l spele, alta a pus mâna pe mop ca să curețe, alta a deschis geamurile iar ultima (adică eu) stătea și se uita la forfota din jur.

Copilul meu a venit repede ca să ne spună ceea ce s-a întâmplat, ca și cum ratasem momentul și nu văzusem cu ochii noștri. Relatarea era însoțită de icneli și alte onompatopee demonstrative, ca să ne reamintească exact cum a decurs totul. Iar ca să ne arate că știe unde se produsese refluxul gastric, s-a pus in mijlocul băltoacei, tropăind convingător.

Am fost trecută brusc de la observator pasiv la participant activ și silită să-mi aștept rândul la spălarea propriului copil și a urmelor lăsate de demonstrația lui.

După ce scuzele se revărsau din sufletul și laringele noastre în cel mai sincer mod, copiii păreau deja că au uitat ceea ce tocmai se întâmplase și au trecut la joacă, voie bună și râsete.

Copiii vomită, coafura rezistă!

Foto: google images