" />

În grija cui ne lăsăm copiii?

Am o prietenă mutată din străinătate în România, prin prisma serviciului pe care îl are soțul ei. El muncește pe brânci iar ea stă acasă cu cei doi copii mici din dotare. Căutând ajutor, a angajat o bonă româncă, dar vorbitoare de limbă engleză. Întrucât au trecut deja trei ani de când prietena mea se află aici, și pentru că este o femeie isteață, desigur, a început să prindă cuvinte și propoziții în limba română, suficient cât să aibă habar despre ce se vorbește în jurul ei. Astfel, înțelege când bona o bârfește relaxat la telefon, în discuțiile cu soțul ei,

Citeste mai mult

Copilul precum ceasul elvețian

Pe vremea când copilul meu era bebeluș și ascultam alte mămici care se lăudau cu programul ca la carte al copiilor din dotare (în contextul în care eu mă plângeam de haos), ronțăiam la unghii cu frustrare că este ceva ce nu fac eu bine, iar toate celelate fac. Să luăm exemplu somnul. Aș fi vrut ca pruncul meu să funcționeze precum un ceas, să adoarmă la ore fixe, în reprizele descrise în toate cărțile de specialitate. Odată cu trecerea timpului, am dobândit resemnarea înțelepciunea necesară pentru a accepta că fiecare copil are ritmul propriu și că nu toți trebuie să

Citeste mai mult

Fie vară, fie iarnă…

Am fost câteva zile sus, sus, sus, la munte sus, la o altitudine la care căldura și poluarea orașului au devenit doar amintiri neplăcute. Acolo, două categorii extreme de părinți: Cei care le pun căciuli copiilor când afară sunt 25 de grade dar adie vântul suficient încât să miște frunza. Cei care îi țin în pantaloni scurți și tricou în creierii munților, când afară plouă și sunt 8 grade, deși e luna iunie. Deci îi îmbracă respectând calendarul, nu și temperatura. Teoretic, îmbrăcăm copiii după cum perpecem noi înșine temperaturile. Practic, aș fi de acord cu teoria aceasta dacă aș

Citeste mai mult

Bunele maniere la masă

Ați observat vreodată, în detaliu, cum mănâncă un copil de trei ani un bol cu supă? Duce lingura la gură, dar între timp este distras de un mic zgomot și se întoarce brusc să vadă despre ce este vorba. Varsă jumătate de lingură pe masă, după care instinctiv întinde totul acolo. Cred că au apucătura aceasta înscrisă în ADN: cum au făcut puțină mizerie, s-o întindă imediat.

Copiii vomită. Coafura rezistă!

Stabilesc împreună cu o prietenă să mergem la coafor, ca să ne facem ziua și pletele mai frumoase. Ne organizăm din timp, discuțiile și planurile începând cu o săptămână înainte. Găsim dădacă pentru câte un copil, pe ceilalți doi urmând să-i luăm cu noi la salon. Fiecare din noi cu una bucată copil. Sunt mari, se înțeleg, se joacă împreună frumos, deci n-ar trebui să avem probleme. Salon frumos, stiliste dragi și pricepute, una din noi cu vopsea pe cap, cealaltă spălată pe păr, ne hlizeam toate de mama focului. În culmea râsului nostru se dezlănțuie iadul: fata prietenei mele

Citeste mai mult