Copilul precum ceasul elvețian

image

Pe vremea când copilul meu era bebeluș și ascultam alte mămici care se lăudau cu programul ca la carte al copiilor din dotare (în contextul în care eu mă plângeam de haos), ronțăiam la unghii cu frustrare că este ceva ce nu fac eu bine, iar toate celelate fac.

Să luăm exemplu somnul. Aș fi vrut ca pruncul meu să funcționeze precum un ceas, să adoarmă la ore fixe, în reprizele descrise în toate cărțile de specialitate.

Odată cu trecerea timpului, am dobândit resemnarea înțelepciunea necesară pentru a accepta că fiecare copil are ritmul propriu și că nu toți trebuie să doarmă cum spun specialiștii. Și să accept că al meu nu e prieten cu somnul.

Revenind la sfătoasele din parc, acestea îmi promiteau într-un cor duios: “Stai liniștită! Se va regla!”.

Am stat mai liniștită știindu-l nereglat, nu de alta dar riscam să dezvolt vreo psihoză complet nefolositoare. Singura psihoză pe care am dezvoltat-o este față de expresia “se va regla“, pe care nu mai suport s-o aud, deși în continuare îmi este servită ca un clișeu obositor.

Dacă au văzut că nu s-a reglat în fragedă pruncie, mi-au promis că se va regla odată ce va începe grădinița.

A început grădinița și tot nu s-a reglat. Aș trage de el dimineața dar mi-e milă să-i întrerup somnul îngeresc, așa că prefer să întârzierm decât să fim morocănoși toată ziua.

Deci nu, copilul meu nu s-a reglat și e ok. Nu e un ceas mecanic, căruia să-i învârtesc rotița ca să mai funcționeze câte ore vreau eu.

 


2 thoughts on “Copilul precum ceasul elvețian”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *