În grija cui ne lăsăm copiii?

image

Am o prietenă mutată din străinătate în România, prin prisma serviciului pe care îl are soțul ei. El muncește pe brânci iar ea stă acasă cu cei doi copii mici din dotare.

Căutând ajutor, a angajat o bonă româncă, dar vorbitoare de limbă engleză.

Întrucât au trecut deja trei ani de când prietena mea se află aici, și pentru că este o femeie isteață, desigur, a început să prindă cuvinte și propoziții în limba română, suficient cât să aibă habar despre ce se vorbește în jurul ei.

Astfel, înțelege când bona o bârfește relaxat la telefon, în discuțiile cu soțul ei, comentând calitatea prânzului oferit gratuit și inclus doar ca bonus în salariul oferit. Că doar nu s-ar așeza doar mama și cu copiii la masă. O invită respectuos și pe ea să li se alăture.

Bona crede că amica mea dragă nu știe românește și devine slobodă la gură, comentând despre mâncare, copii și orice altă rânduială a casei.

Prietena mea a anunțat-o că va renunța la serviciile ei pentru că fetele ei vor merge amândouă la grădiniță. Pe ea a luat-o prin surprindere și a cerut recomandări…pe care nu le va primi în veci.

Ce te faci când nu știi ce să te mai faci? Mergi pe prima mână întinsă și plătită peste buget, sau cauți până găsești ce-ți place dar zăpăcești copiii cu atâtea personaje perindate prin casă? Pentru că am două astfel de cunoștințe care au căutat până au găsit pe cineva care să se potrivească doleanțelor familiei. Una a schimbat 16 bone iar alta 21. Pe numărate. Fără glumă.

Voi ce compromisuri ați face pentru o mână de ajutor?

 


2 thoughts on “În grija cui ne lăsăm copiii?”

  1. Thanks for reminding me about the Fallacy of Reversibility essay, it was always one of my favorites. I've used similar arguments in other areas to suggest that &qlua;loctuize&qoot; really has to mean regions on the order of at least 30-50 million people, or it becomes impossible to maintain a wide variety of technologies.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *