Te voi duce în brațe până la majorat

 

image

Ați remarcat vreodată bâțâiala mamelor care țin un copilaș în brațe?

Stau normal, în poziție bipedă, dar în momentul în care preiau pruncul pe brațe începe pendularea pentru mutarea greutății de pe un picior pe altul.

Reflexul acesta este doar în ADN-ul mamelor, pentru că tații nu se bălăngăne. Rămân înfipți în pământ, precum statuile, fără să arate nici măcar o secundă că s-ar chinui.

Mamele, în schimb, se bâțâie de la stânga la dreapta și de sus în jos și ofteaza sub povara greutății, după care informează cu exactitate audiența, dacă aceasta există, câte kilograme și grame are copilul. Și cât a crescut de ieri. Și cât de greu s-a făcut. Exagerat de greu. Abia mai poate fi dus! (Ea nu știe, biata, că îl va mai căra chiar și atunci când va cântări dublu.)

Când nu mai poate și copilul nu ripostează, îl așază frumos în cărucior. Cu mâinile libere și cârca ușurată, femeia eliberată nu știe ce să facă totuși cu atâta libertate. Zgâlțâiala îi clocotește în sânge și brusc îi vine ideea salvatoare: începe să împingă căruciorul înainte și înapoi. Unele mame mai pătimașe fac manevre impresionante cu căruciorul, care (zdruncină creierul din cap) duc inevitabil la somnul pasagerului amețit din căruț.

Îmi amintesc de o bonă pe care am văzut-o zilnic în parc, care obișnuia să adoarmă pe atunci bebelușa scuturând căruciorul. La propriu. Prindea bine copila în landou și ulterior în căruțul sport, se retrăgea pe o alee lăturalnică și începea s-o scuture ca pe-un nuc cu fructele-n pârg, gata de a fi culese. Mi-a mărturisit că nu adoarme altfel și că așa doresc și părinții. Au trecut trei ani de când am rămas eu traumatizată. Ea iese în continuare parc împreună cu fetița mare de acum. Pe părinți nu i-am văzut nici măcar o dată.


2 thoughts on “Te voi duce în brațe până la majorat”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *