Legile lui Murphy

image

Seara este un moment al veseliei, pentru că ne reunim cu toții acasă și se lasă cu joacă. Tatăl cu copiii, pentru că la mine se lasă cu un binemeritat duș.

Aseară am forțat puțin nota și am aplicat și o cremuță pe păr, pentru a-l netezi și a-l face mătăsos. Și dacă tot nu m-a deranjat nimeni, cum se întâmplă de obicei, după ce am ieșit din baie m-am parfumat liniștită din cap până-n picioare cu creme fine și frumos mirositoare.

Eram atât de mulțumită de tratamentul aplicat și mi-era așa drag de mine că-mi venea să scuip să nu mă deochi. Dar m-am abținut, ca să nu mă murdăresc.

Ținând cont de o apucătură obsesiv-compulsivă pe care o am, datorită căreia nu suport să văd niciun fir de păr pe jos, mi-am făcut un obicei în a-mi usca părul lângă toaletă. Astfel, firele care decid să-mi părăsească scalpul nu ajung pe jos ci direct unde le e locul. Doar că sunt întreruptă de copilul care vrea la toaletă.

Din acel moment, totul s-a derulat într-un ritm amețitor, ca de montagne russe. Copilul omite să tragă apa. Într-o fracțiune de secundă deschide simultan două sertare din baie pentru a căuta ceva, orice și, cotrobăind, dă pe jos jumătate din conținutul unuia. Eu mă aplec să culeg lucrurile împrăștiate pe podea, având grijă să nu dau cu capul de toaletă. Dar nu prea multă grijă, pentru că pletele mele bălaie și parfumate se scufundă în apa cu pipi lăsate de copil în vasul wc. Că doar v-am zis că n-are chef să tragă apa.

De acolo am aterizat înapoi sub duș, pentru a o lua de la capăt. N-a mai fost vreme de creme și alte răsfățuri, dar m-am mulțumit că am redevenit curată.

Îmbrac pijămăluță curată, pun lenjerie nouă pe pat, moment în care văd copilul că trece pe lângă mine în fugă, se face că se aruncă în cearceafurile curate, după care se ridică repede și dă să plece strigând ceva care începea cu “mami” și care se termina cu “pe pat”. N-am fost prea atentă la ce a zis și îl întreb dacă e vreo glumă, pentru că a zis-o râzând. Niciun răspuns, semn că să fac bine să-mi ciulesc urechile altădată.

Îl prind afectuos din mers, ca în reclamele tv redate cu încetinitorul, îl iau în brațe cu ambele mâini și ne aruncăm în joacă pe pat, cu el deasupra mea ca să-i atenuez impactul. Moment în care simt ceva cald la spate și mă întreb ce o fi. Ca prin vis, încerc să-mi amintesc anunțul copilului de mai devreme. Nu reușesc așa că îl rog să repete, ridicându-mă în același timp. Îmi spune că a vomitat pe pat. Dar puțin, nu mult. Nici nu contează, atâta vreme cât m-am așezat fix în balta lăsată de el acolo.

Am pus pijămăluța murdară la coș, la fel și lenjeria. Am curățat salteaua, am schimbat patul și am intrat pentru a treia oară sub duș.

Ce vreau să vă spun de fapt?! Eu atâtea băi pe oră n-am făcut în viața mea!

Foto: google


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *