Cum se cresc copiii

image

Cele mai multe articole de parenting oferite de marele și atotcuprinzătorul internet încep cu “hai să”, “cum să”, “ce să faci ca să”, “șapte pași simpli ca să”…ați prins ideea.

Nu știu exact ce anume mă împinge să le accesez, dar înclin să cred că este o împletitură de curiozitate cu sadism și…uite că nu mă pot abține!

Nu mai rețin când l-am citit pe primul. Dar de atunci am o permanentă senzație de deja-vu, pentru că toate seamănă și observ că diferă doar stilul și formularea, ideile fiind aceleași. Ideile principale sunt universale pentru că sunt citați autori din America până în Japonia. Deci, surpriză: toți gândim la fel, dar numai câțiva au șansa să scrie cărți și să devină celebri!

Toți par să cadă de acord asupra acelorași sfaturi de parenting, și totuși fiecare ne este prezentat ca un revoluționar în domeniu. Ca și cum ei aduc ultimele descoperiri în materie de educație, inteligență, inteligență emoțională, stimulare nu știu de care și ce alți termeni mai doriți. Și ce noroc avem că sfaturile lor ajung și la ochii și urechile noastre, din oricare alte țări îndepărtate unde creșterea copiilor pare să meargă strună, numai la noi nu. Pentru că, deși avem cele mai bune intenții și ne dorim ce e mai bine pentru pruncii noștri, nu știm cum se cresc și trebuie mereu să ne învețe altcineva. Avem nevoie de un manual de instrucțiuni clare. Și simple. Și de citit în grabă, ca să nu ne plictisim repede.

Vorbesc despre absurdități, nu despre studii științifice la care se muncește vreme îndelungată și în urma cărora se fac descoperiri semnificative.

Să vă dau un exemplu: de când este considerat o revelație faptul că dacă oferi afecțiune, dragoste și înțelegere copiilor, aceștia cresc armonios? Știți pe cineva care nu-și iubea copilul, a citit un articol de genul acesta, și-a tras o palmă revelatoare peste frunte și apoi a hotărât să-l iubească?
Sunt intrigată pentru că aceasta este ultima descoperire în domeniu, ultima povață dată de un domn japonez care s-a hotărât să pogoare asupra cititorilor lumina științei în materie de parenting. Iar alții au considerat că merită menționat și citat. Iar alții au dat like, în semn de apreciere profundă.

Mi se pare mie sau ni s-au tocit simțurile? Când au încetat oamenii să se mai ghideze după instinct? De ce preferă să creadă în indicațiile din seria “cum să” citite pe unul sau mai multe www… în locul propriului fler?!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *