" />

Meniu à la carte la grădiniță

image

Fiecare grădiniță colaborează (teoretic) cu un nutriționist. Unii mai celebri, alții mai puțin, unii răsplătiți regește pentru a asigura meniul ideal și vegan pentru puii de vedete, alții dornici să le pună pe masă copiilor alimente sănătoase sau nu, sau pur și simplu să creeze combinații de alimente care să-i sature rapid (dar greșit) pe pici.

Cele mai pretențioase grădinițe oferă meniuri diferite pentru părinți diferiți. Ați auzit bine. Părinți. Fiindcă deși nu ei sunt cei care mănâncă, ei aleg. Și se umflă în pene nutriționistele și directoarele, alături de părinți, cu meniuri vegane, meniuri vegetariene, meniuri tradiționale, sau chiar meniuri bio. Se merge atât de departe, până la căutarea găinii de ou înainte ca acesta să fie ouat, pentru a asigura calitatea materiei prime.

Mă întreb cum funcționează astfel de mese în grupul de copii. Îmi imaginez ceva de genul: copii, haideți la masă! Adonis primește spanac cu pătrunjel frumos garnisit cu semințe de pin, mousse de tofu și fulgi crocanți de soia (preferabil toate pregătite până la 50 de grade și nemodificate genetic), Ingrid se bucură de un ou poșat așezat pe pat de cous cous, pregătit neapărat la abur, cu turmeric din belșug și nins cu praf de plante preistorice, Ionuț își înfige furculița în puiul din tocănița cu rântaș și cu mămăliguță, pregătită neapărat ca la mama acasă, sub supravegherea bunicii și cu aceeași lingură de lemn. Iar Maya .. ei bine, Maya mănâncă aceeași tocăniță ca și Ionuț, doar că părintele speră că acel pui e bio. Mult noroc educatoarelor în gestionarea conflictelor copiilor la masă și în consolarea părinților care dorm liniștiți cu gândul că pruncii lor nu gustă din altfel de meniuri. Părerea mea sinceră e că Adonis mănâncă mereu din farfuria lui Ionuț. Sharing is caring!


3 Comments

  1. Nutri-trist.
    Acum depinde foarte mult așa-zisele calificări ale nutriționistului. În prezent și din nefericire există o paletă foarte largă de peudo-ceva care și-au bagat puțin nasul în cursurile de nutriție de weekend și de câteva mii de lei și au devenit „experți”.
    Nu trebuie ignorate aspectele culturale și familiale ale alimentației piticilor pentru a nu deveni și mai confuzi din punctul de vedere al educației nutriționale (dacă aceasta există), însă trebuie ajuns la un compromis pentru a evita discrepanțe vizibile între meniuri. Nu cred că sunt necesare distrageri suplimentare în cadrul unei mese.
    Mă întreb dacă aceste „aroganțe” culinare reușesc să le acopere cerințele nutriționale, cum ar fi logic să se întâmple.
    Rolul nutriționistului-dietetician este cel de a educa și părintele despre importanța unei alimentații variate, suficiente și raționale la copil, nu să asculte orbește de „nevoile” principiale ale părintelui. Este doar o părere 🙂

    Reply

    • Echilibrul în toate ar fi cea mai sănătoasă abordare. Dar fiecare alege după cum poftește, mai ales că oferta este atât de variată. Oricât ai fi de pretențios, cu siguranță există cineva care să-ți îndeplinească dorințele 🙂

      Reply

  2. Pingback:Meniul la grădiniță – partea a 2-a – Doar un scutec să-ţi mai pun

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.