Cocul spaniol și buclele de nașă

Nu-mi pot imagina cât și cum sunt chinuiți copiii mititei din pozele de reclame, până le este aranjat părul. Fetițele acelea mici, cu pletele aranjate perfect, rămân un mister în contextul în care eu nu-i pot prinde fetei mele nici măcar o singură clamă, care să nu cadă în următoarele două minute. Sau, dacă totuși reușesc, nu există nici urmă de cărare, ca să nu exagerez folosind cuvântul “stil”.

Părul e prins pe apucate, din mers, într-o alergare ușoară cot la cot cu micuța dornică să cotrobăie orice colț și care nu cunoaște încă noțiunile de bază din hairstyling: trebuie să stai nemișcată pentru o coafură perfectă.

Am cumpărat toate accesoriile necesare și am purces la treabă. Bentițe de păr, pampoane, elasticuri de diferite mărimi și nuanțe, clămuțe cu steluțe, cu inimioare, cu forme geometrice și simple, toate culorile posibile, ca să se asorteze cu orice hăinuță. Că eu așa îmi imaginam: că îi voi aranja părul la fiecare ieșire din casă. Nimic mai utopic și mai haios!

Întâi am analizat câteva poze cu plete împletite în spic, prinse într-o coadă frumos întinsă, din care nu ieșea niciun fir răzleț, sau ondulate romantic, la fetițe așa frumoase de-ți taie răsuflarea. Am prins tactica și mi s-a părut floare la ureche. Apoi m-am proiectat, visătoare, acolo: în filmul în care mă plimbam de mână cu un astfel de îngeraș cu păr îngrijit, strălucitor și frumos coafat.

Când am revenit cu picioarele pe pământ, am realizat (a nu știu câta oară) că acele poze minunate sunt doar reclame frumos stilizate, pentru care copiii sunt aranjați de mâini dibace, nicidecum nepricepute, ca ale mele. Și am învățat să fiu recunoscătoare dacă ieșim afară cu hainele nepătate și cu părul curat și prins suficient de bine încât să nu obtureze vederea. Sau să nu intre în gură. Pentru că buclele și cocul spaniol nu-și au rostul atunci când copilul învață să mănânce singur și un sfert din mâncare ajunge în guriță, restul aterizând pe podea via păr și haine.

Buclele trebuie să rămână pe mai târziu. Deocamdată sunt suficiente lumina din privire, fălcuțele perfect rotunde și zâmbetul ingenuu care fac orice altceva să pălească.

Trăiască moțul! Trăiască bretonul!

Bărbatul perfect

Am vorbit zilele trecute despre mamele perfecte. Astăzi a venit rândul bărbaților/taților perfecți!

Cum adică nu există?? Bineînțeles că există…prin ochii privitoarelor. Adică femeile perfecte au alături de ele bărbați perfecți. Că ele așa îi descriu, de-ți și vine să te pui pe ros de unghii de atâta invidie că a dat noroc cu carul peste ele, în timp ce tu te-ai ales cu un bărbat normal. Și n-ai decât să crezi, că de văzut nu o să vezi niciodată.

Mintea îi este ageră, intuiește și înțelege perfect ce vrea femeia să spună, încă dinainte ca ea să cuvânte. Din privirea ei, el știe deja ce va urma să zică, îi răspunde la gândul nerostit și anticipează următoarea întrebare. Ca la șah.

Poartă la piept pozele soției și ale copiilor și lăcrimează admirându-i zilnic, în drum spre serviciu. Și înapoi spre casă, la gândul revederii. Și la serviciu, de dorul lor. Mai mult al ei, că o divinizează.

Este acela pe care îl vezi ieșind din scara blocului ținând în cârcă un copil, la subraț altul, cu landoul în spinare și cu lista de cumpărături în dinți.

Are corpul atletic, nu de la orele petrecute la sala de sport, ci de la alergătura între piață și birou și de la întors filele cărților de gătit. Bicepșii și-i dezvoltă mereu de la ridicat femeia în slăvi și de la arătat cu degetul la viața lui perfectă.

Ai zice că e injectat cu botox deoarece are expresia mirată de la aflarea veștii că lumea întreagă nu e perfectă. Ci doar el și familia lui. Însă nu, pielea îi e întinsă de la serenitatea care plutește aupra familiei, a pectoralilor și a performanțelor sexuale.

Acest bărbat perfect nu iese cu băieții nici amenințat cu pistolul la tâmplă. Și se târăște în genunchii juliți de la atâta implorat, rugându-și soția să iasă ea cu prietenele, că are el grijă de copii.

Este un amestec de zeu grecesc cu carismă hollywoodiană și calități rare de psihoterapeut specializat în ascultarea și tratarea isteriei feminine.

Singurul lui defect este că încă poartă slip speedo la piscină, unde merge mereu doar cu copiii.

Crede și nu cerceta! Acești bărbați există. Important e să nu dea nas în nas unul cu celălalt!

Pentru că tuturor le plac ofertele!

Zilele trecute am aflat că sunt foarte norocoasă să fiu aleasă pentru un set de analize gratuite la un centru medical fantomă. Colesterol, osteoporoză, tiroidă și 500 ml din apa pe care o beau, “fie ea și de la robinet, nu contează. Ca să o analizăm!”, mă anunță domnișoara care mă apelase, hlizindu-se ușor la gândul că aș putea s-o cred.

Continue reading Pentru că tuturor le plac ofertele!

Detoxifierea la copii

Credeați că programele de detoxifiere sunt doar pentru adulți? Nimic mai greșit! Un blog de parenting și lifestyle ne sugerează ce să facem ca să detoxifiem organismele copiilor. Poluarea, stresul și alți factori contribuie la instalarea toxinelor în organism, așa că trebuie să luăm măsuri, doar suntem părinți responsabili și iubitori.

Deci damblalele adulților se transformă în experimente pe proprii copii grație sfaturilor care abundă pe atotcuprinzătorul internet. Nu mai contează cine le scrie. Dacă sunt pe internet înseamnă că-s adevărate și documentate. Deci sunt bune.

Soluțiile sunt multe și trebuie doar să vrei. Dar evident vrei, pentru că mereu cauți ce e mai bun pentru odorul tău. Pruncii au nevoie periodic de o curățare a trupului și a sufletului iar mijloacele pentru a face asta sunt doar la câteva clicuri distanță.

Astfel, căutând mai multe informații pe tema aceasta, aflu că există programe de detoxifiere “blândă” pentru copii vaccinați. Poftim?!?!
Se face o baie nici prea caldă nici prea rece, în care se pun câteva picături dintr-un ulei care purifică. Nu este vorba de aghiasmă ci chiar despre un ulei produs de o companie de profil. Nu, nu a patriarhului. O companie celebră care comercializează uleiuri, creme și shake-uri pentru orice suferință reală sau închipuită.

După o lună, copilul e ca nou. Fără urmă de toxină. Dacă mai adăugăm la băile acestea și o terapie complementară cu coriandru (se pune în taco, pesto sau smoothie. Atenție: în ciorbiță nu are efect!) iese din organism orice urmă de mercur, aluminiu și alte metale care mișună prin micuțul organism în căutarea eliberării. Bonus: alungă și deochiul!

La toate acestea se adaugă și suplimentele alimentare care “ajută” ficatul. Nu știu de ce ficatul trebuie ajutat atâta vreme cât alimentația este cât de cât curată și echilibrată, dar suplimentele acestea par să rezolve neputința noastră de a-i hrăni corect. Așa că aveți liber la mezeluri și la dulciuri cu nemiluita pentru că există suplimente care vin și repară orice în urma voastră la promoționalul preț de numai…

Îmi amintesc cu nostalgie de frageda-mi pruncie, când mama mă ducea câte trei săptămâni la un spa cu program intensiv de detoxifiere. În afara țării, desigur. Țineam post negru, n-aveam voie tutun și cafea și beam doar apă alcalină rău. Pe vremea noastră nu existau programe “blânde” ca acum, doar cele de guerrilla.

Fără mâncare, aproape leșinați, dar înghiontiți la mișcare de dimineața până seara. Activitățile erau nenumărate chiar și în pauze. Încă de la trei ani dădeam dovadă de multă răbdare, așa că yoga și meditația erau cele mai potrivite activități pentru mine.

Și uite ce bine și armonios am crescut fără toxine în organism! Exact ca restul lumii care n-a avut parte de același tratament!

Marie Ollie

Am scris aici despre cum intră un bărbat în panică. Deși am evitat multă vreme, iată că azi a venit, în sfârșit, rândul femeii.

Singurele momente în care o femeie intră cu adevărat în panică este atunci când trebuie să se îmbrace pentru un eveniment. Întrebarea rostită în fața dulapului plin de haine, “Da’ eu cu ce mă îmbrac??”, dă fiori reci pe șira spinării.

Noroc că există prieteni pricepuți care contribuie la albumul cu amintirile prețioase ale familiei. A avut grijă să fiu impecabilă în rochia de mireasă iar acum s-a asigurat ca varianta mea în miniatură să fie la fel de rafinată.

Mulțumim Artur și Marie Ollie pentru gingașele fustițe!

Alegerea unei cariere la ceas aniversar

Ați observat vreodată în detaliu obiceiul de a oferi obiecte pe tavă unui copil care împlinește un an?

Lucrușoarele selectate sunt motive de interpretare cu privire la o posibilă carieră ce o poate urma copilul în viață.

A ales o ruletă, o perie de păr și bani? Poate va deveni arhitect. Sau poate va folosi ruleta pentru a măsura lungimea părului pieptănat cu peria aleasă, ori la măsurarea teancului de bani (ca să ne legăm de toate opțiunile).

Ne dorim o certitudine cu privire la un viitor luminos și lipsit de griji ai copiilor noștri și întreg neamul participă la alinierea astrelor încă din frageda lor pruncie.

Obiectele sunt așezate strategic pe tavă, în fața pruncului, acesta fiind îndemnat cu ochi gogonați spre alegerile pe care și-ar dori cel care ține tava să le facă. Dacă micuțul nu înțelege aluziile din sprâncenele încordate și ochii ieșiți din orbite, ce indică banii care i-ar asigura un trai bun, adultul începe să răsucească tava așa încât bancnota să fie la îndemână. Dacă totuși copilul duce mâna către altceva, tava vine din nou răsucită dibaci și copilul ajunge în cele din urmă să pună mâna pe bani. Scopul e atins și a părut că alegerea a fost a celui mic.

Dorința ascunsă este ca odorul să devină un doctor renumit? Nicio grijă! Se pun în mod accidental toate obiectele grămadă, într-o parte a tipsiei, iar stetoscopul este lăsat la îndemână, în raza vizuală exactă a alegătorului.

Eu am ales un calculator de mână la momentul critic al împlinirii frumoasei vârste de un an. Abia acum realizez câtă presiune era pe umerii mei. Și profeția s-a adeverit: acum folosesc un smartphone în viața de zi cu zi!