" />

Viața în doi…trei, patru



img_3734

Unele mame fac un adevărat eveniment dintr-o ieșire cu prietenele, fără copii. Fie că merg la film sau la o cafea cu prietenele, vorbesc multă vreme despre asta, ca și cum au participat cel puțin la o decernare de premii Oscar unde totul, de la pregătire până la desfășurarea în sine, a fost la superlativ. Unde mai pui că timpul petrecut în oraș se dilată și au impresia că au trăit două-trei vieți în două-trei ore?!

Eu nu vreau să fac mare caz pe tema asta pentru că, mulțumită părinților care se vor să se implice în viața copiilor noștri, dându-mi astfel mai multe mâini de ajutor, am parte de momente libere pentru o viață socială activă. Fără participarea lor aș fi rămas îngropată în scutece și în pireuțuri de legumițe.

Așa că vă las, merg să le fac o statuie…și tot ar fi puțin! Recunoștința mea nu are margini. Iar copiii sunt înconjurați de și mai multă dragoste și atenție, prin urmare toată lumea câștigă.

Nu închei încă, pentru că n-am spus tot ce voiam. Cunosc mămici care refuză să se lase ajutate. Au norocul de a avea părinții aproape (și în viață) și dornici să petreacă timp cu cei mici, dar ele nu sunt de acord cu mentalitatea lor. Sau cu mâncarea pe care o pun pe masă. Știu o mămică vegană, cu copil hrănit vegan, care a întrerupt legătura cu proprii părinți întrucât aceștia mâncau în continuare sarmale. Și, ca să evite contaminarea copilei cu mâncăruri nepermise, a preferat să îi evite pe cei care i-au dat viață și în casa cărora ea însăși a crescut cu aceste feluri de mâncare nefaste și, în mod miraculos, a supraviețuit.

Cu alte cuvinte, unele își doresc atât de tare să-și crească pruncii altfel decât au fost ele crescute, încât nu acceptă să-și mai pună nimeni amprenta (și) asupra celor mici. Omit faptul că odată cu amprenta vine și dragostea acelor oameni și bucuria de a retrăi copilăria propriilor copii prin prisma nepoților. Pentru că mie așa mi-au spus părinții soțului: că au un sentiment de deja-vu și că, văzându-și nepotul crescând, parcă își revăd fiul pas cu pas. Mai frumos de atât nici că se putea!

Așa că am făcut pace la mâncare și la obiceiuri și toată lumea e fericită. Inclusiv noi, care petrecem timp în doi, ca să nu uităm ce eram înainte de a avea copii. Adică un cuplu firesc, unit și de alte subiecte de dialog pe lângă “cine ia copilul de la grădiniță azi?”.

foto: pixabay


2 Comments

  1. Hmmm! Cu riscul de a primi toddlerita mea dulciuri si bebele care, daca totul merge bine, ar avea 1,5l sa adoarma legănat pe picioare, si tot ma gândesc sa îmi iau bilete la Coldplay pentru la anul. :)))

    Reply

    • Neapărat! Coldplay nu se ratează! Dacă era vorba de Florin Salam, invocam responsabilitatea pe care o implică maternitatea :)))

      Reply

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.