9653140a-8ca3-42db-9346-2648abb68497

Cocul spaniol și buclele de nașă

Nu-mi pot imagina cât și cum sunt chinuiți copiii mititei din pozele de reclame, până le este aranjat părul. Fetițele acelea mici, cu pletele aranjate perfect, rămân un mister în contextul în care eu nu-i pot prinde fetei mele nici măcar o singură clamă, care să nu cadă în următoarele două minute. Sau, dacă totuși reușesc, nu există nici urmă de cărare, ca să nu exagerez folosind cuvântul “stil”.

Părul e prins pe apucate, din mers, într-o alergare ușoară cot la cot cu micuța dornică să cotrobăie orice colț și care nu cunoaște încă noțiunile de bază din hairstyling: trebuie să stai nemișcată pentru o coafură perfectă.

Am cumpărat toate accesoriile necesare și am purces la treabă. Bentițe de păr, pampoane, elasticuri de diferite mărimi și nuanțe, clămuțe cu steluțe, cu inimioare, cu forme geometrice și simple, toate culorile posibile, ca să se asorteze cu orice hăinuță. Că eu așa îmi imaginam: că îi voi aranja părul la fiecare ieșire din casă. Nimic mai utopic și mai haios!

Întâi am analizat câteva poze cu plete împletite în spic, prinse într-o coadă frumos întinsă, din care nu ieșea niciun fir răzleț, sau ondulate romantic, la fetițe așa frumoase de-ți taie răsuflarea. Am prins tactica și mi s-a părut floare la ureche. Apoi m-am proiectat, visătoare, acolo: în filmul în care mă plimbam de mână cu un astfel de îngeraș cu păr îngrijit, strălucitor și frumos coafat.

Când am revenit cu picioarele pe pământ, am realizat (a nu știu câta oară) că acele poze minunate sunt doar reclame frumos stilizate, pentru care copiii sunt aranjați de mâini dibace, nicidecum nepricepute, ca ale mele. Și am învățat să fiu recunoscătoare dacă ieșim afară cu hainele nepătate și cu părul curat și prins suficient de bine încât să nu obtureze vederea. Sau să nu intre în gură. Pentru că buclele și cocul spaniol nu-și au rostul atunci când copilul învață să mănânce singur și un sfert din mâncare ajunge în guriță, restul aterizând pe podea via păr și haine.

Buclele trebuie să rămână pe mai târziu. Deocamdată sunt suficiente lumina din privire, fălcuțele perfect rotunde și zâmbetul ingenuu care fac orice altceva să pălească.

Trăiască moțul! Trăiască bretonul!


2 thoughts on “Cocul spaniol și buclele de nașă”

  1. am renuntat la impletituri dar am invatat sa cos bentite late sa ii prinda parul ce vine pe fatza. Si uneori imi aduc aminte sa scot bentita inainte de tras scaunul la masa 😀 . Deci da, si peste ani aceeasi dilema vei avea, draga mama de fetitza 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *