" />

Pune flori la geamuri/ Chiciură pe ramuri

Azi am avut serbare la grădiniță. Toate bune și frumoase mai puțin directoarea cu o atitudine care ar fi făcut orice dictator mândru și educatoarele terifiate, cu sudori prelingându-se pe frunte, din cauza copiilor care nu-și prea știau poezia și astfel nu se justificau în fața părinților cu privire la timpul petrecut la grădiniță. Cel puțin așa cred ele. Și mulți părinți, sunt convinsă.

Nu m-am lămurit încă dacă erau înspăimântate la gândul că le vor cere părinții explicații sau directoarea.

Copiii, emoționați, au recitat cum au putut, cum și-au amintit sau după li s-a suflat de pe margine și au fost la fel de delicioși și de și-au amintit versurile și de nu.

Dar părinții!!! Cei care până atunci s-au bălăcărit la propriu pe tema cadoului de Crăciun pentru educatoare, s-au jignit, au făcut declarații atât de personale încât ne rușinam citindu-le, și-au exprimat ferm părerile cu privire la valorile personale și au luptat pentru cadouri cu care să se fălească în fața cadrelor didactice și a prietenilor, s-au regăsit azi cu toții în aceeași sală de festivități. De unde erau prea comunicativi în mediul virtual, în viața reală nimeni nu mai vorbea cu nimeni. O mămică supărată, care fusese capul răutăților și lansatoare de vrajbă între toți ceilalți, îi mărturisea altei mămici că toți ceilalți părinți au tăcut când a intrat ea în sală, limitându-se la a o saluta rece și distant.

Cadourile au fost nenumărate, buchetele impresionante de flori s-au uscat și toată această gâlceavă s-a stins mai repede decât s-a inflamat, lăsând în urmă doar gustul amar al unor oameni care nu s-au putut înțelege asupra unui lucru atât de banal: un cadou de Crăciun din atâtea idei frumoase cu care poți face o surpriză frumoasă cuiva. Și totul în ton cu iertăciunea, acceptarea, modestia și toleranța față de aproapele, specifice oricărei sărbători religioase, creștine sau nu.


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.