" />

De Crăciun, fii mai bun…și mai odihnit!

Vine un moment în viața unei mame când oboseala cronică duce la un somn adânc, adânc, frate cu inconștiența.

După zile la rând de culcat târziu, vizite, aniversări, trezit dimineața devreme pentru a merge pe pârtie, întâlniri cu prieteni nevăzuți de mai mult sau mai puțin timp, mers la bălăceală, la locuri de joacă și alergat prin zăpadă în temperaturi sub zero grade, ne-a ajuns oboseala. Nu pe ei, pe cei mici, care s-au mai odihnit la prânz, cât pe mine care i-am asistat în frigul și la activitățile despre care vă spuneam și am plusat cu timp la ski pentru mine. Eu + ski + munte = LOVE. La prima zăpadă considerabilă încep să mângâi drăgăstos schiurile și să dorm cu casca pe cap în așteptarea clipei în care ajung în vârful muntelui.

Așadar, m-a ajuns oboseala! Dar nu oricum, ci am căzut într-un somn atât de adânc încât nu m-a interesat că s-a rupt patul sub mine. La propriu. La o mișcare bruscă, picioarele patului, nefixate corect, au hotărât să cedeze și să mă coboare la același nivel cu podeaua, partea inferioară rămânând pe poziții și, astfel, determinându-mă să-mi continui somnul cu jumătate de corp la vale și cu picioarele la deal.

Dar nici că m-a deranjat schimbarea asta pentru că, la epuizarea pe care am experimentat-o aș fi fost în stare să dorm și în picioare, precum calul. Sau în cap. Sau într-o mână. Oricum, doar să dorm.

Cam așa ne distrăm noi de sărbători. Voi? 🙂


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.