IMG_0706

Copii mici, probleme mici. Copii mari, probleme mari

Ziua în care au încetat răutățile și a început dragostea a fost marcată în calendar.

Da! După o perioadă în care am stat fileu între fratele mai mare și sora mai mică, pentru că veșnic se îndrepta o mână sau un picior către ea pentru a o ține departe de un perimetru nedelimitat foarte clar, am ajuns în sfârșit să pot sta relaxată lângă ei și nu între ei.

Totul a început cu gelozia primului născut către bebelușul care a intrat abuziv în viața lui și i-a stricat feng shui-ul. Cine este acest intrus și când urmează să plece? Cum adică va sta mereu cu noi și va trebui să împart jucăriile? Așa ceva este de neconceput! Lasă că vă arăt eu vouă cum stau lucrurile de fapt!

Cam așa intuiesc că au năvălit gândurile în mintea copilului cel mare dar totuși mic. N-au fost traduse și exprimate verbal după cum am scris eu mai sus, dar au fost manifestate întocmai. Astfel, cea mică a fost împinsă, dărâmată “din greșeală” cu miros clar de premeditare, trasă de mâini și de picioare, certată pentru că a îndrăznit să ia vreo jucărie și privată de orice se credea că este “al meu”.

După un an de explicații pe tonuri uneori prietenoase și calde, alteori disperate, epuizată și bântuită de dubii că nu procedez corect și că nu mă fac bine înțeleasă, mi s-au arătat în sfârșit roadele efortului de a sădi înțelegere între frați. L-am auzit din senin pe fratele cel mare, cu o atitudine de pedagog, vorbind frumos cu surioara mai mică: “Uite așa se face! Bravo, fetița!”

Și deodată mi s-au luminat ziua și sufletul și a venit confirmarea că truda mea nu a fost în zadar. Și toate grijile s-au dus, știind că e începutul unei perioade frumoase în care îndrăznisem să mă proiectez din vremea în care al patrulea membru al familiei abia se pregătea să ni se alăture. Gata! De acum am făcut loc altor griji și probleme 🙂


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *