IMG_0805

Sebi, nu e voie…nimic!


Replica zilei vine de la o bonă grijulie, în parc. Între două semințe sparte între dinți, turuia instrucțiuni către copil:

Sebi, ce cauți în zăpadă?

E iarnă iar parcul e în continuare acoperit de un strat consistent de zăpadă, care îi invită tăcut pe cei mici la joacă. Așadar, bietul Sebi nu avea unde altundeva să stea decât în zăpadă. Atenția fiindu-mi atrasă, am ascultat mai atent.

Sebi, te-ai murdărit. Ia scutură repede mănușile de zăpadă!, continuă distinsa doamnă scuipând coji pe colțul gurii nefolosit la comenzi.

Cranț, cranț, mai curăță două semințe și transferă afectuos miejii din gura ei în gura lui Sebi, care o ia apoi ușor către un morman de zăpadă pentru a-l escalada.

Scutură mâinile, Sebi! Nu poți TU să te urci acolo. Stai cuminte aici!

După ce i s-a adus la cunoștință lui Sebi ceea ce este sau nu capabil să facă, acesta a acționat în consecință: a ignorat sfaturile însoțitoarei și a plecat din mormanul de coji către mormanul de zăpadă, ca să se convingă singur de ceea ce nu poate. Ceea ce mă face din nou să mă întreb: în grija cui ne lăsăm copiii?


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *