IMG_0852

O zi de rahat

Azi-dimineață aranjam frumos o pătură pe canapeaua bej din sufragerie așa încât, măcar pentru câteva secunde, camera să arate îngrijită. Și cum întindeam eu meticulos fiecare cută, remarc niște pete maro pe două din pernele canapelei și pe brațul lateral.

Într-o fracțiune de secundă mă străfulgeră o presimțire neagră și îmi pun una din întrebările firești pe care și le pune orice mamă: “o fi mâncare sau o fi…?” Gândul îmi zboară repede și mă întreb retorico-hilar: “să miros sau să gust?“. Am adulmecat situația și am concluzionat că nu-i a bună.

Ca să termin odată cu zbuciumul ce pusese stăpânire pe mine, am scos toate husele canapelei și le-am băgat la spălat, regretând amarnic faptul că nu încape și canapeaua cu totul în mașina de spălat.

Odată butonul de pornire apăsat, am cugetat profund: Dacă e, de ce e? Și mai ales, de când? Și de ce n-a observat nimeni până acum? De ce nasul copilului cel mare, capabil să adulmece pe întreaga rază a casei miros de biscuiți prin ambalajul închis etanș, nu a detectat și mirosul dubios? Sunt singura care aranjează pătura de pe canapea? Pe unde or mai fi pete nedescoperite? Are sens să mai fac curat până se mută copiii la facultate?


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *