IMG_4584

Etapele dezvoltării la copii

1. Pe la un an și ceva stau prinși de piciorul tău prin casă și sunt ca o umbră la orice mișcare pe care o faci. Fie că pregătești micul dejun sau mergi la toaletă, ei sunt ca o prelungire a ta și nu poți respira fără să respire și ei din aerul tău. Orice faci, îți respiră în ceafă…mă rog, în genunchi, că acolo ajung, și nu te slăbesc nici măcar o secundă.

Ați spune că e o dependență frumoasă și necesară lor, dar eu n-aș merge până într-acolo. De ce? Pentru că situația se schimbă la 180 de grade atunci când se face trecerea în mediul exterior. Când ieși afară cu cel mic observi cum se desprinde de piciorul tău și fuge unde vede cu ochii, nerăspunzând la nicio chemare.

Da, știu, explorează mediul cel nou și stimulant și nu se mai aplică aceleași reguli ca în casă, unde stăpânește fiecare colțișor. Concluzia este că, în casă, mama preia cu succes rolul de etern mediu exterior și se dovedește singura demnă de a fi explorată. Afară, pomii, iarba și gunoaiele devin mult mai interesante așa că mama coboară pe locul al doilea în clasamentul interesului.

Deși în casă mișună fără încetare așa încât tu obosești doar prinvindu-l, afară dă semne de oboseală după primii pași și solicită să fie purtat pe brațe, la aceeași înălțime cu lumea. Nu în cărucior, că de acolo nu pare să fie o priveliște satisfăcătoare, ci în brațele părintelui care regretă că specia umană n-a fost proiectată cu cinci mâini, ca să le poată duce pe toate.

2. Pe la trei ani devin mai echilibrați. Au înțeles că la bucătărie se gătește, în baie se… și în restul casei se stă sau se preocupă fiecare de treabă sau de jocuri. Afară se iese pentru plimbare și joacă și aș spune că se atinge un prim prag de maturitate întrucât copilul știe ce e de făcut în orice context. Are deja o experiență de viață și un echilibru care te fac să pocnești de mândrie. Și cel mai important este că pruncul a înțeles că nu trebuie să se îndepărteze de părinți.

3. Pe la patru ani devin plictisiți de echilibrul despre care tocmai spuneam și lucrurile iau iar o întorsătură caruselistică. Copilul aleargă ca la concurs în toată casa, iar afară stă pe bancă precum un bătrânel istovit, prins de piciorul meu. Mereu mă întreb ce se întâmplă cu energia din interiorul căminului și cum de se risipește pe scurtul drum până afară.

4. …știu de pe acum ce urmează: se vor desprinde de piciorul meu și vor fi pe picioarele lor, așa că savurez prinsoarea lor cât mai am parte de ea 🙂


2 thoughts on “Etapele dezvoltării la copii”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *