IMG_4824

Iluzii spulberate

Băiatul meu este într-o nouă etapă de dezvoltare a personalității lui în care contrazice tot ce îi spunem noi, părinții. De fapt contrazice pe oricine vorbește cu el și îi spune sau propune ceva. Fără noimă, desigur, ci doar de dragul de a avea o părere personală izvorâtă din mintea lui. Nu contează că spune ceva imposibil sau ridicol, nu râde nimeni de el. Îl lăsăm să povestească, zâmbim pe sub mustață (cine are…) și nu ne abatem de la planuri întru bunul mers al lucrurilor.

Suntem în vacanță în locuri minunate? Lui nu-i place și vrea acasă. Am revenit acasă? Nu-i place și vrea în vacanță. Vrem să ieșim la un restaurant nou, cu loc de joacă pentru copii? El știe a priori că n-o să-i placă, deși n-a călcat niciodată acolo. Trebuie să ieșim pentru a rezolva chestiuni administative și apoi la cumpărături? Nu, întâi mergem la cumpărături pentru că primăria ar trebui să-și facă programul după toanele și închipuirile unui copil de patru ani. Îi propun să intre în baie pentru ca apoi să ne punem în pat la povești? Nu. Întâi ne băgăm în pat și apoi face baie. Pe scurt, propune și vrea mereu altceva decât ceea ce are doar din dorința de a pune piciorul în prag cu o părere proprie. Ceea ce e admirabil, pentru că învață să-și exprime și să-și susțină ideile, dar nu e mereu realizabil.

Deci…cum să vă zic?! Mă simt ciudat. Date fiind circumstanțele și imposibilitatea luării în calcul a ceea ce propune, am senzația că el își face tot felul de iluzii iar eu sunt, de fapt, cea care îi strică planurile!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *