" />

La grădiniță ca la nuntă

Alegerea unei grădinițe îmi seamănă cu alegerea unui meniu de nuntă românească. Ofertele se încadrează într-un tipar la care se așteaptă majoritatea: cremă de brânză în corăbioară de ardei gras, măsline, icre etc., pește, sarmale și friptură. Dacă vrei să ieși din acest curs prestabilit al lucrurilor faci nunta la Pizza Hut într-o vineri, ca acel cuplu sătul de norme care s-a organizat astfel acum vreo două luni, parcă.

La majoritatea grădinițelor, managerul sau persoana cu care te întâlnești pentru turul de onoare știe toate întrebările pe care urmează să le adresezi și îți răspunde înainte să rostești întreaga interogație. Totul e previzil. Ea știe întrebările, că doar atâta lume le-a pus cu mici variațiuni de vocabular, iar tu știi răspunsurile mecanice și care se doresc liniștitoare. Nimic nu se abate de la tipar. Meniu? E făcut de nutriționist (nu toate sunt?!). Orar? Respectă programa ministerului. Absentează copilul? Normal că plătești indiferent de prezență. Taxa? Aliniată la tarifele zonei.

Ce dacă nu se justifică prețurile comparativ cu serviciile oferite? Ce dacă spațiul pare încropit și nu este suficient? Ce dacă meniul e făcut de un nutriționist dubios cu diplomă luată mult prea repede după un curs oarecare? Ce dacă băile nu sunt adaptate pentru copii dar taxa este cât un salariu lunar? Ți-a dat răspunsurile la care te așteptai? Ți le-a dat. Câtă lume se duce mai departe de primele răspunsuri și cântărește cu adevărat calitatea spuselor și a actului academic?

Am fost să vizitez o grădiniță celebră din zona în care locuim și m-am întâlnit cu directoarea și cu psihologul grădiniței. Sau al directoarei, nu mi-a fost prea clar. M-a însoțit un permanent sentiment de claustrofobie pe tot parcursul turului din cauza spațiilor prea mici pentru numărul prea mare de copii. Grădinița este o afacere, înțeleg, iar dorința de câștig întrece probabil dorința de confort. Mai mulți copii, mai multe taxe.

Este un trend acum să duci copilul la o grădiniță vintage. “Lasă să ia microbi! Lasă să stea la grămadă! Lasă să doarmă pe jos! Pentru ce atâta răsfăț și puf?

Dar unde este profesionalismul atunci când echipa manager-psiholog încearcă să te convingă ce minunat ar fi să înscrii copilul de patru ani la grupa mică, alături de cei de doi ani jumătate, doar pentru că acolo mai au singur un loc liber? “Da, s-ar încadra la grupa mijlocie, dar acolo nu mai sunt locuri disponibile…așa că i-ar fi la fel de bine și la grupa mică.” Am încheiat povestea aceasta ridicolă cu un email în care le-am comunicat de ce nu aleg grădinița respectivă, ca să nu mă aștepte. Nu de alta, dar să înscrie liniștiți alt doritor care poate crede că i-a pus Dumnezeu mâna în cap că a găsit un ultim loc disponibil.


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.