IMG_5124

1, 2, 3, 4…

Astăzi am avut chef de povești, motiv pentru care am dat curs amabil unui dialog pe care o femeie frumoasă l-a început cu mine. Eram doar noi două la locul de joacă, eu cu ștrumfița iar ea cu două ștrumfițe mai mari.

Până să începem să vorbim am auzit-o fără să vreau discutând la telefon cu cineva, dându-i instrucțiuni despre masa de seară a unui bebeluș.

Admirația mea era în creștere pentru că, deși avea trei copii, buclele îi erau perfecte, manichiura frumoasă, ținuta numai bună de parc și avea o atitudine relaxată care completa perfect felul în care arăta. După ce am început să vorbim, pornind de la vârstele copiilor, am aflat că nu are trei ci patru copii. Mai era și o fiică adolescentă care se afla la școală în acel moment.

Mi-a mărturisit că de la al treilea copil încolo nu mai contează câți faci. “Trei e pragul”, i-au zis prietenii ei cu familii numeroase și nu i-a crezut până n-a văzut cu ochii și cu uterul ei. Acum a transmis la rândul ei această dovadă de înțelepciune și către mine.

Nu-mi pot imagina logistica din spatele vieții cu patru copii așa încât să ai și randament, nu să supraviețuiești haotic. Transport, program, vacanțe, spațiul de locuit, toate acestea mi-au străbătut mintea într-o fracțiune de secundă. Dar, la fel de bine, nu-mi puteam imagina viața cu copii în general și se pare că totuși mă descurc. E doar un exercițiu permanent de adaptare.

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *