IMG_5702

Ne aprindem și noi o țigară?

 

A mâncat un sendviș cu cărniță de dimineață așa că m-am bucurat că și-a luat proteina, mi-a spus liniștită o mămică despre băiețelul ei de nici doi ani, trăgând cu nesaț din țigară și eliberând rotocoale de fum către văzduh. După care s-a repezit la copilul care părea că nu s-a săturat cu proteina și ronțăia niște carbohidraNți de pe jos, sub formă de covrigei, să-i aplice o palmă la fund că nu a ascultat de ea când i-a strigat că nu e voie. E turc, sau ce?! Apoi mi-a spus, pioasă, că merge la biserică să-l împărtășească și pe el, că așa se cade în postul Paștelui.

O altă mamă mi-a mărturisit că nu s-a putut lăsa de fumat pe parcusul ambelor sarcini și nici pe perioada alăptării, când a văzut că gogonez ochii la țigara aprinsă pe care și-o sprijinea pe burta rotofeie și frumoasă. A încercat să renunțe dar era tot mai nervoasă, după care a încurajat-o doctorița să fumeze, că e mai rău dacă se lasă. Așa că a făcut un compromis și a fumat mai puține țigări, dând vina pe soț: “dacă el fumează lângă mine îmi face poftă și nu mă pot abține! Așa că nu mă pot lăsa dacă nu fumează și el undeva să nu-l văd.” E mai ușor să găsim țapi ispășitori în jur ca să ne justificăm neputința. Eu aș vrea, dar alții mă ademenesc…

Și atâta vreme cât primul copil a ieșit bine și sănătos, la al doilea ce să se întâmple? Alăpta și fuma și m-a invitat să dezbatem cu ce e cel mai sănătos să se înceapă diversificarea.

La cealaltă extremă am cunoscut mame care nu și-au mai dat unghiile cu ojă și nici n-au mai pus vopsea pe păr de teama ca substanțele nocive conținute de aceste produse să nu ajungă, prin piele, la copilașul în dezvoltare.

Nu știu pe pielea mea ce înseamnă viciul fumatului. Dar cred că le face mult rău copiilor. Iar dacă nu e fumatul, sunt altele. Poate mama nu fumează dar consideră că e normal să-și educe copilul cu câteva palme la fund. Sau începe diversificarea cu mâncăruri pe bază de ceapă călită. Sau cu mezeluri și mâncare fast food că, nu-i așa?, poftește ăla micu’. Ceea ce mă surprinde este diversitatea clasificării priorităților și paradoxul propriilor valori. După care ne ducem mâinile la gură a șoc și groază când vedem că alții trăiesc și aleg diferit.

Dar de fotografiat o facem toți conform celor mai înalte standarde de sănătate și perfecțiune ca să arătăm că știm, teoretic, cum se trăiește bine și echilibrat. Suntem tare pricepuți la a crea aparențe înșelătoare. Punem o poză cu cel mic băgându-și mâinile în castronașul cu spanac și alta cu noi fotografiate ridicol în oglindă într-o postură seducătoare, cum am văzut că face majoritatea. După care, istovite de atâta efort, ne aprindem o țigară ca să ne relaxăm…deși am citit că fumatul agită în realitate și nu se știe de ce este perceput ca activitate relaxantă.

Aprindem țigară după țigară până când copiii, ajunși la semi-maturitate, încep să le aprindă pe ale lor. Nu toți și nu musai. Iar de fumat se pot apuca și cei cu părinți nefumători. Încercăm să-i convingem că noi nu ne mai putem lăsa dar că ei mai au o șansă să nu se apuce. Și facem tot ce ne stă în putere să-i ducem pe un drum curat și neviciat. Teoretic. Sau nu. Și nu toți, ci doar unii dintre noi. Ca în bancurile cu Radio Erevan.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *