" />

La naiba!

Atunci când copilul tău inocent, crescut și educat conform ultimelor tendințe în parenting, lumina ochilor tăi, îți trântește prima înjurătură explicită, duci mâna la gura căscată de uimire și faci programare de urgență la psiholog, ca să-l repare.

Mârâi câteva înjurături mai elaborate în gând, te aduni, îți dregi glasul și începi seria de investigații. Unde a auzit asta? Că tu nu l-ai învățat așa ceva iar la voi în casă nu se vorbește astfel, deci ce l-a apucat?!
De ce vorbesc așa copiii de la grădiniță?”, te întrebi judecând aspru, cu sprânceana ridicată, alți părinți care crezi tu că nu se ocupă de educația copiilor așa de frumos și de atent ca tine. Te ridici singură pe soclul mamei perfecte, îți spui că n-ai greșit cu nimic și că ai avut cele mai bune intenții și dai vina și pe părinți, bunici și frații mai mari care aduc acasă vorbe urâte de la școală iar apoi, ca în “telefonul fără fir”, cei mici le duc mai departe la grădiniță ca pe niște grozăvii ce trebuie redate imediat.

La psiholog afli că de fapt tu ești de vină pentru orice, că ai traume nesoluționate din copilărie, iar ceea ce trebuia să se transforme în ședințe reparatorii pentru copii se transferă la tine, ca adult, că ai mai mare nevoie.

Afli de la educatoare care este capul răutăților în grupa de la grădiniță, te interesezi de părinții lui și concluzionezi că mai bine muți copilul la altă grădiniță, unde să fie ferit de relele lumii. Ba nu! Mai bine îl ții acasă până la majorat, ca să faci din el un om de ispravă.

Întrebi în stânga și-n dreapta ca să mai auzi și alte păreri, te plângi la alte mame despre nenorocirea care s-a abătut asupra voastră și constați cu stupoare că peste tot există un răspândac de vorbe grele, slobod la gură, care spune lucruri pe care le mai scapi și tu la volan, între noi fie vorba. Și că vorbe urâte o să tot audă copilul tău indiferent de școlile mai mult sau mai puțin înalte la care îl vei duce.

Și îți amintești că parcă le-ai spus și tu copil nevinovat fiind, iar situația nu mai pare chiar atât de tragică. Iar după ce te liniștești observi că nici cel mic nu mai pare atât de dornic să tot înjure dacă nu mai produce efectul de wow. Te potolești la fel de repede pe cât te-ai inflamat și îți spui că sunt lucruri mai grave pe lumea asta decât o vorbă urâtă aruncată inconștient (deocamdată). Așa că…la naiba!

foto


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.