IMG_6853

Impactul jucăriilor

O mămică grijulie și toată toată atentă îmi povestea zilele trecute că ea nu i-a cumpărat băiețelului ei ( în vârstă de șase ani) niciun pistol de jucărie până acum. Sau mitralieră?! Ptiu, ptiu, piei satană! Ceilalți copii pot avea, e treaba părinților dacă aleg să le cumpere astfel de jucării nocive, dar al ei nu va poseda așa ceva. Și poate să-i ceară până nu mai poate, că ea nu are nicio intenție să-i cultive porniri violente.

Preferă să-l ducă la pian și la dansuri, dezvoltând astfel latura sa mai sensibilă. Toate aceste declarații erau presărate cu ochi dați peste cap și erau relatate pe fondul unei atitudini fals umile și sigure 100% că deține rețeta succesului pentru a crește un copil perfect.

Ascultam fascinată detalii despre analiza minuțioasă făcută din punct de vedere semnificativ fiecărui obiect care intra în viața copilului. Nimic nu era lăsat la întâmplare. Pe când o admiram și mă gândeam că poate nu sunt suficient se atentă sau exigentă la rându-mi, îi aud băiatul strigând către un altul: “Pleacă băi imbecilule de aici!”

Am răsuflat eliberată de povară. Pistolul de jucărie pare să fie ultima grijă.


2 thoughts on “Impactul jucăriilor”

  1. Hahaha, ce bine mă recunosc în povestea asta! Și eu inițial am cumpărat doar jucării de lemn și alte chestii de zici că era bio paradise la noi acasă, între timp nu prea mai am nimic de spus când vine vorba de alesul jucăriilor. Al meu vrea oricum doar lego (pe care eu, din exces de zel, le-am aranjat pe culori, marimi, etc doar ca să-mi spună că-l încurc!)

    1. Și la noi e pardisul lego. Dar țin minte strâmbătura mea din nas la prima mitralieră primită :)) Am făcut-o uitată pe undeva pentru că făcea un zgomot care dădea dureri de cap. Dar nu pentru că ar fi determinantă pentru o posibilă carieră de lunetist :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *