" />

Poștei Române i-ar fi mai bine fără noi

Nu există pierdere de vreme mai mare decât să ai treabă la Poșta Română. Dacă mai ai și un copil după tine, statul la coadă este o experiență pe cât de ridicolă pe atât de tensionată.

Astăzi A TREBUIT să intru la oficiul poștal de care aparțin pentru a adresa o întrebare. Am fost urgent trimisă la coadă, lucru care nu m-a deranjat neapărat pentru că nu mă grăbeam. Lângă mine erau o mamă cu fetița, pe care le-am compătimit în gând.

Radioul funcționarelor gâjâia ceva ce ar fi trebuit să fie muzică sau știri, nu mi-am dat seama. Zgâria urechea clienților dar nu și pe a angajatelor, pentru că niciuna nu părea deranjată de acel zgomot enervant. În schimb una a devenit deranjată de un om de la coadă care a îndrăznit să vorbească la telefon, afectându-i, astfel, performanța profesională. Întrucât bunul simț și buna purtare nu au trecut bariera poștei române, doamna funcționar a început să-l bălăcărească în gura mare pe bietul om care a încurcat-o, cu un ton și un limbaj care ne-a făcut pe toți să roșim.

În oficiul poștal se instalase panica, oamenii răspunzând în șoaptă la telefon, scuzându-se că nu pot vorbi pentru că sunt la poștă și că revin ei.

Pe fondul acelui bruiaj al radioului nu se mai auzea nici musca. O doamnă din fața mea a cerut un timbru și, pentru că n-a avut suma exactă care presupunea ceva monede de valoare mică, s-a dezlănțuit iadul. Funcționara de la ghișeu și-a ieșit din minți, zbierând că ea n-are de unde să scoată restul, punfind pe nas la așa o situație cu care nu spera să se întâlnească.

Astrele nu păreau să se fi aliniat pentru doamnele care ar fi fost amabile și ar fi vorbit frumos dacă n-ar fi fost deranjate de pretențiile sau chiar existența în sine a clienților.

Angajații Poștei Române ar fi mult mai fericiți dacă noi, oamenii de rând, nu i-am mai sâcâi cu prostiile noastre.


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.