image

Viața și educația în mișcare

Viața de copil născut într-o familie de sportivi nomazi este de neimaginat pentru mine, om cu o viață cât de cât așezată. Toate reperele de rutină explicate în cărțile de specialitate sunt încălcate și crești cum poți și pe unde poți.

Să luăm exemplul unui instructor de kitesurfing care își schimbă locul de baștină la câteva luni, în funcție de cum bate vântul la propriu, nu la figurat. Cu el călătoresc soția și copilul de aproape un an, într-o dubă încropită care ține loc de dormitor, living, cămară, bucătărie și terasă. Hol și baie nu există.

Astfel, familia trezită dis-de-dimineață mănâncă micul dejun în spatele mașinii, șezând pe bara din spate sau stând în picioare și cu bucatele pe o măsuță pliantă extinsă doar la momentul mesei sau la nevoie.

Rutina somnului de prânz al copilului se înfăptuiește haotic, în sensul că pruncul doarme pe unde prinde: în hamul prins de mamă, pe prosop la umbra unui zmeu sau în brațele cuiva disponibil și dornic să facă pe salteaua. Masa de prânz se servește tot în nisip, în spatele dubei, sau la terasa de pe plaja unde tati merge la serviciu. Nu poate fi vorba despre scaun de masă sau alte accesorii caracteristice familiilor cu viața rânduită într-o casă adevărată.

Cu ziua petrecută pe plajă nici nu se murdăresc prea multe haine așa că nu se adună coșuri întregi cu rufe de spălat la lighean, că mașina de spălat sau serviciile costisitoare ale curățătoriilor specializate ies din discuții.

După-amiaza, mami gătește ceva rapid într-o tigaie încinsă pe o plită minusculă atașată unei butelii de gaz ce fac parte din casa pe roți. După masă, spălatul vaselor se face în coșul cu care cară tati echipamentele de kitesurf, care se dovedește astfel un obiect foarte util la casa  mașina omului.

Băița de seară a copilului se face în același coș în care s-au spălat vasele anterior și cu care duce tati echipamentele în timpul zilei. După băiță, copilul este pus la nani în ceea ce devine dormitor, închiderea ușilor mașinii simulând cu succes trasul draperiilor pentru nocturnă.

Copilul se adaptează cu ușurință la stilul de viață al părinților și îl deprinde firesc, ca pe o normalitate. Noi, cei care ținem la confortul nostru și al celor mici, privim cu reținere haosul în care nici nu ne putem imagina, darămite trăi.

Sper să-i întâlnesc peste câțiva ani ca să văd ce hotărăsc în privința școlii. Grădinița pe plajă este pur Montessori, fără taxe costisitoare și copilul beneficiază întreaga zi de mișcare în aer liber. Dar la școală lucrurile se complică puțin. Oare pentru ce vor opta? Homeschooling, worldschooling sau vanschooling?!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *