IMG_9971

Când vrei dar nu poți

Am dat umorul de limbaj din parcurile orașului pe umorul de situație de la malul mării, ieri asistând la un moment hilar la care am râs la unison cu alți privitori.

O mamă încerca să-și arunce fiul de aproximativ șase-șapte ani peste cap, în apă. Manevra este clasică, copilul punându-și piciorul în mâinile mamei, împreunate în dreptul bazinului,  și brațele pe umerii acesteia pentru un plus de putere.

Primul neajuns era că operațiunea se desfășura în apă până la glezne, autorii nefiind ajutați de reducerea greutății oferită de flotabilitatea în apă. Unde mai pui că, dacă saltul reușea cu adevărat, zburătorul ajungea imediat pe fundul mării că nu avea suficientă apă în care să aterizeze.

Aflați în poziția descrisă mai sus, așteptam cu toții să vedem ce urmează pentru că mama afișa o atitudine ezitantă, neștiind exact ce este de făcut și fiind într-o lipsă de sincron totală cu copilul. El își făcea avânt, ea nu împingea mâinile în sus ca să-l ajute, el se dezechilibra, ea se uita către mal să vadă dacă tatăl filmează momentul și tot așa.

La un moment dat, copilul sătul să rateze startul, prinde un moment de avânt individual și se aruncă în aer cu o mână prinzându-și nasul iar pe cealaltă fixând-o într-o poziție gen Superman pentru a intra în apă semi-corect, măcar cu mână înainte, aterizează pe o parte neavând suficientă viteză și iese la suprafață râzând că măcar a avut parte de puțină adrenalină.

Tatăl ridică degetul mare al mâinii ca să confirme că e în regulă, a imortalizat întreg momentul, și uite așa plecăm toți cu amintiri frumoase din vacanță!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *