IMG_0488

Cum să bați câmpii cu stil

Constat că iluzia perfecțiunii etalată sufocant pe rețelele de socializare se extinde și în zona de parenting, cu un succes răsunător.

Dacă vezi pe Facebook o fotografie a unei familii aparent fericite, deși tu îi cunoști în realitate și știi că ba se înșală ba își aruncă diverse amabilități care fac referire explicit la neamuri asociate cu diverse părți ale corpului, înclini să nu-i crezi și să râzi de dorința lor ridicolă de a poza în cuplul perfect. Pe cine vor să convingă?!

În schimb, dacă ești mamă și citești despre metode de parenting perfecte practicate de alții despre care nu știi în realitate cum se comportă, crezi fiecare cuvânt și nu pui nimic sub semnul îndoielii. Iei de bun tot ce ți se spune și suspini dureros că nu poți fi și tu ca ei. Îți faci procese de conștiință pentru situații în care ți-ar fi plăcut să reacționezi cu calm dar n-ai reușit. Te-au copleșit grijile, oboseala și emoțiile, au ieșit la suprafață demonii neîmblânziți din trecut și te-ai trezit reacționând complet diferit față de cum ți-ai promis că o vei face. Nu te recunoști și uite așa te pui să mai citești alte cinci cărți scrise de unii care susțin una dar ale căror vieți reale îți sunt necunoscute, doar doar îți intră în reflex să fii zen indiferent de situație pentru binele celui mic.

Dacă te apuci să scrii pe tema asta și vrei să ai succes trebuie să formulezi totul în termenii cu impact ai momentului. Să spui doar “parenting” este incomplet și nu prinde la public, astfel că autorii precizează despre ce tip de parenting e vorba: cu blândețe, democratic, necondiționat, jucăuș, evolutionary. Același tip de parenting pare aplicabil tuturor, nefiind important dacă ne adresăm băieților sau fetițelor și neținând cont de temperamentul diferit al fiecăruia sau de inteligența cu care e înzestrat copilul. Sau părintele.

Slavă Domnului că sunt atâtea opțiuni din care poți alege! Iar alegerea trebuie să fie clară, comportamentul părintelui liniar și să nu se abată de la condițiile generale descrise de metodă. Scăpările te fac să te simți și mai vinovată și nu poate fi vorba de îmbinarea mai multor tipuri de parenting pentru că iese copilul talmeș balmeș din pruncie și, Doamne ferește, devine om întreg, complex: uneori blând, alteori agresiv, mai autoritar sau mai docil, uneori sociabil, alteori introvertit etc., în funcție de situațiile pe care i le oferă viața.

Afli din cărți că nu ești prea grozav la a fi părinte și că trebuie să te străduiești foarte tare să-ți controlezi fiecare emoție și reacție. Iar dacă simți că derapezi, te oprești, tragi aer în piept, numeri puțin și gata, cataclismul va fi fost evitat. E atât de ușor! De ce nu-ți iese?!

Poate că adevărata problemă a părinților din ziua de astăzi este că au prea multe resurse și o prea mare dorință de a despica firul în patru. Am un cuplu de prieteni apropiați care au o fiică deja medic rezident. Sunt ființe extraordinare care au crescut fata echilibrat și nu știu zău cum s-au descurcat fără cărți de parenting, în contextul greutăților oferite de vremurile trăite și cu frustrările acumulate în propriile copilării, nedezbătute pe canapeaua niciunui cabinet psihologic ci între ei. Este un mister felul în care au crescut cu toții într-o relație de familie demnă de a servi drept exemplu, fără sfaturi de la Alfie Kohn și alții/altele ca el.

Părinții perfecți sunt periculoși pentru buna dezvoltare a copiilor. Pentru sănătatea tuturor, fiți normali!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *