" />

Aventuri de peste mări și țări

Astăzi vă povestesc despre cum se merge cu taxi în China.

Asta dacă ai noroc să te ia! La orele de vârf, în locurile foarte aglomerate, să iei un taxi este cu certitudine o adevărată aventură. Te apleci la geamul întredeschis de pe partea pasagerului, ca la ghișeu, și comunici umil și plin de speranță destinația.

În funcție de cât pari de pămpălău sau de disperat, ți se comunică o sumă mult prea mare, însoțită de un fluturat din mână și o pereche de ochi dați peste cap din care înțelegi orice, numai de bine nu. Dacă vrei să plătești, bine! Dacă nu, îți urează mârâit un fel de succes pe care evident nu-l vei avea, pentru că toți te tratează fix la fel.

A doua variantă este un fel de tricicletă electrică dotată cu condiții superioare de transport, în sensul că există o umbrelă deasupra capului suficientă cât să nu te bată soarele dar totuși cât să te încălzești ca într-o seră.

Acest mijloc de transport este confecționat în două variante, ambele cu trei roți: modelul limuzină, care are două băncuțe minuscule în spatele șoferului și care promite să transporte patru până la șase persoane. Mai este modelul scurt, care are o singură băncuță minusculă în spatele șoferului și care, contrar oricăror pronosticuri, poate transporta chiar și trei persoane ticsite întru eficientizare maximă. Organizarea pe o astfel de tricicletă se face din mers și începe cu un îndemn din privire al șoferului care se traduce prin “eu vă duc, treaba voastră cum încăpeți!”.

Unul cu picioarele în drum, al doilea cu un picior în drum și altul întins pe lângă șofer și al treilea pe aceeași șa cu șoferul, că doar unde să mai încapă? Pe ghidon?! Pe la a șasea intersecție ți se cere în avans suma negociată pentru respectiva călătorie întrucât la orizont se întrevede poliția.

Afli astfel că aceste mijloace de transport sunt ilegale și că sunt confiscate dacă sunt prinși de poliție tranportând alți oameni în afară de ei înșiși. Pentru a evita o asemenea situație nefericită, șoferii fac orice: trec pe roșu la semafor, nu stau niciodată prea mult pe loc, fac manevre printre autobuze și alte mașini în trafic dându-le târcoale, trec de pe o bandă pe alta, merg cu viteză pe contrasens și fac, în principiu, orice mișcare ce îi ajută să nu stea în același loc și să poată fi abordați sau săltați.

Banii se cer în avans prin limbajul universal al frecării degetelor pentru eventualitatea în care este semnalizat de agent ca să oprească. Într-un asemenea caz nefericit, pasagerii sunt rugați să coboare doamne iartă-mă mai repede, din mers, ca el să-și continue fuga fără să-și piardă demarajul! Dacă este prins, i se confiscă tricicleta. Dacă nu, nu!

Altă variantă este cea în care șoferul începe negocierea prețului cerut inițial pentru că intervine factorul risc. Cearta bilingvă este fără doar și poate hilară pentru că fiecare își ține partea ajutându-se de limbajul semnelor și de câteva înjurături în limba maternă, ăla explicând ce se poate întâmpla, tu făcându-te că nu pricepi și că te dai jos și tot așa.

Odată ajunși la destinație, șoferul oprește motorul și sare repede de pe motoretă ca și cum nu-i aparține, nu știe cum a ajuns acolo și parcă se și minunează de oamenii străini ce stau acolo fără șofer. Abia după ce coboară pasagerii, șoferul își reia locul și așteaptă următorii clienți care pleacă într-o nouă aventură nebună!


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.