" />

Diversificarea alimentației în China

Îmi amintesc câte griji îmi făceam la momentul la care am început diversificarea alimentației la primul copil. De ce nu mănâncă atâta cât îmi imaginam eu că ar fi suficient? De unde să mă aprovizionez cu legume și fructe cât mai natural și bine crescute? Cum să organizez mesele într-atât de bine încât copilul să aibă parte din toate câte ar fi trebuit să mănânce? Știți, genul acela de griji inutile pentru că ei oricum vor mânca bine atâta vreme cât părinții servesc drept model bun. Cel puțin până la o anumită vârstă.

Toate aceste gânduri m-au năpădit după ce am făcut un exercițiu de imaginație referitor la diversificarea alimentației în China. Să detaliez…

Perele au gust de mere, merele au gust de gutui iar strugurii sunt atât de mari încât pot fi tăiați în felii îndestulătoare, precum pepenele. Ridichiile porționate în fâșii pătrățoase arată ca salamul săsesc și n-au niciun gust, castraveții verzi au coaja mult prea tare pentru danturile sensibile și un gust insesizabil, că dacă n-ar rămâne dovezi verzi printre dinți ai putea uita cu ușurință că ai mâncat.

Însă piesa de rezistență o reprezintă de departe soia care se prezintă adesea sub formă de niște conuri în miniatură, ușor tremurânde, cu aspect de zdrențe din ciorba de burtă și cu un gust care poate ușor înlocui orice îți dorești sau îți închipui că mănânci.

Astfel, poți demara cu masa de legume sau de fructe sau de ce vrei tu, pentru că nu e nicio diferență de gust deci nu are prea mare importanță.

Lactatele și brânzeturile sunt dubioase sau foarte scumpe, fiind în general importate. Sunt chiar evitate sub pretextul că sunt cancerigene, argumentul fiind cel puțin hilar ținând cont de calitatea îndoielnică a aerului imposibil de respirat și a mizeriei în care se prepară mâncarea în stradă, comparativ cu care pericolul care pândește în lapte pălește.

Sosurile și condimentele dau gust alimentelor fade astfel încât chinezul care se așază la masă greu se mai ridică. Mușcă, ronțăie, scormonește cu bețele, rupe, trage, duce la gură și mestecă precum un hamster, de când a luat loc și până s-a ridicat.

Este fascinant totuși cât sunt de slabi ținând cont de cât mănâncă și, ca orice femeie atentă la kilograme care își dorește să mănânce oricât fără să se îngrașe, când cresc mare aș vrea să mă fac chinez!


2 Comments

  1. Eu avui o colega de job chinezoaica si surprinzator, manca putin, mai putin ca mine. Cand am comandat de la restaurantul chinezesc a zis ca sosul asta e prea dulce, si ei mananca la masa portii mult mai mici si un pic de orez. Si consuma si lapte si branze.
    Banui ca la fel dau si la copii sa manance 🙂 – nu am intrebat-o. Doar am uitat la ce magazin chinezesc m-a trimis, sunt jaaale.

    Reply

    • Eu am facut foamea de fiecare data cand am fost acolo. Ce-i drept e ca spre Beijing mancarea mai are gust. Dar in sud, in zona Canton, e traditionala si n-are nicio treaba cu mancarea chinezeasca de la noi care oricum nu-mi place. Iar lapte si branza am dus in valiza prietenilor romani pe care i-am vizitat, iar ce aveau ei in frigider, brand chinezesc, n-as sti cum sa ti-l descriu :)) laptele seamana la gust dar arata ca apa chioara.

      Reply

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.