" />

Viitorul sună sumbru

Micuța Mamă Omidă în devenire, la nici cinci ani, îmi prezintă un viitor incert și aparent apropiat:

Mami, îți dai seama că mamaia (adică străbunica) mai are puțin și moare?
– De ce crezi asta?
– Pe bune? Păi tu n-ai văzut câți ani are?
– …
– Dacă mă gândesc bine, nici voi nu mai aveți mult, că și voi aveți mai mulți ani ca mine.

Am râs ca la o glumă bună, deși cu un picior în groapă în opinia unuia, pentru simplul motiv că nu mi-a pus întrebări serioase despre moarte. Da, vorbește despre ea, dar cu naivitatea copilului care nu înțelege exact ce presupune fenomenul. Iar eu nu mă arunc în discuții lămuritoare întrucât nu-mi sunt solicitate în mod explicit la momentul acesta. Și nici nu sunt pregătită și nici nu cred că voi fi vreodată, indiferent cât de mult îmi pregătesc răspunsurile în minte.

Dar va veni și momentul când mă va întreba serios și tare mi-e că-mi va ieși râsul pe nas.


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.