" />

Tot ce ai nevoie este curaj!

Mi-am petrecut întâmplător dimineața cu alte două mame cu copii apropiați de vârsta fetiței mele și le-am tot ascultat cum își spuneau una alteia “frate”. De ce nu “soro” nu am înțeles, dar merge și un “frate” golănesc dacă tot strigăm că vrem drepturi egale cu bărbații.

Trecând peste apelativul nefiresc am ajuns să discutăm despre revenirea în câmpul muncii atunci când copilul împlinește doi ani.

Și uite așa am aflat că una dintre mame se lansează în cariera de propovăduitor de nutriție. Tot ce are nevoie este încredere în ea, cunoștințele și practica venind pe locurile următoare în ierarhia importanței.

Ce o califică? Păi un curs rapid la o companie cu multe alte cursuri în portofoliu, din orice domeniu poftești, semn că se pricep la toate. Și faptul că e mamă și hrănește deja un copil deci e suficient pentru a ține cursuri de nutriție pentru alte mame care o cred pe cuvânt sau care ar crede pe oricine numai pe pediatru nu.

Ce o descalifică? Păi numărul propriu de kilograme pe care evident nu le poate ține în frâu și în limite firești, care indică faptul că mănâncă oricum, numai sănătos nu.

În tot acest context academic am întrebat-o ce pregătește de mâncare la prânz. “Cărniță la cuptor cu legume, bineînțeles”, am încheiat citatul. Întrebată la rându-mi cu ce abilități de master chef impresionez copila la masa de prânz i-am explicat cât am putut de serios că îi voi arăta cum se aruncă și se întorc clătitele în tigaie. Fără legume, “bineînțeles”! Cu dulceață!


Lasă un comentariu

Required fields are marked *.