" />

Ce gândesc prietenii fără copii atunci când ne vizitează

Pentru că una din prietenele mele de suflet s-a mutat în altă țară recent, am hotărât să facem o petrecere la noi acasă în care să lăsăm cei patru copii să se joace cum doresc atâta vreme cât putem sta noi, adulții, la un pahar de povești.

Casa a fost efectiv răscolită și întoarsă cu susul în jos și, pe măsură ce noi râdeam, copiii mai tare săreau, alergau și aruncau. A trecut o lună și copiii încă vorbesc despre petrecerea asta, semn că tare le-a plăcut. Zburau piese de puzzle din cutii, se clădeau cazemate din perne și pături, se dansa frenetic pe melodiile preferate într-o alergătută în jurul mesei de cafea iar noi, ca niște adulți responsabili, făceam poze și filmam.

Dacă asta este normalitatea noastră de acum, nu pot să nu mă gândesc ce le trece prin minte prietenilor care ne vizitează casa dar care n-au copii:

1. Oare la ce vârstă învață copiii să tragă apa după ce merg la toaletă?

2. De ce e totul atât de lipicios?

3. Ce o fi pata aia maro de pe tavan?

4. Câte încălțări sunt la ușă! Oare câți locuiesc aici de fapt?

5. Oare a ce miroase așa?

6. Când plecăm de aici, oprim să cumpărăm prezervative.

7. Nu cred că mai venim pe la ei decât după ce pleacă ăștia mici la facultate!

8. Când oprim să luăm prezervative, să le cumpărăm și lor!

Dacă ar avea curaj și ar rosti cu voce tare gândurile ascunse, le-aș spune că e un dezastru de care-mi va fi dor peste câțiva ani 🙂


2 Comments

Lasă un comentariu

Required fields are marked *.